Până la urmă suveraniștii au căzut în capcană. De unde, începând cu 6 decembrie 2024, tot au spus că suntem în fața unei lovituri de stat, că anularea Turului II a fost ilegală (și, da!, a fost ilegală), până la urmă au intrat în ecuația Alegerilor prezidențiale, ediția 2025.
Invalidarea, candidaturii domnului Călin Georgescu, de departe un act evident de încălcare grosolană a legii de către Tandemul BEC – CCR, a condus spre un scenariu, întrucâtva, destul de previzibil: intrarea în cursa prezidențială a președintelui AUR și a doamnei Anamaria Gavrilă (președinta POT) și rămânerea la start a unuia dintre ei, loc adjudecat, în final, de George Simion.
O politică de natură consecventă ar fi impus ca suveraniștii – considerând, pe bună dreptate, că ediția 2025 a Alegerilor prezidențiale este ilegală și imorală, câtă vreme nu s-au consumat, în mod firesc, Alegerile prezidențiale din 2024 – să nu participe, sub nicio formă, la Alegerile prezidențiale din mai.
Participând, însă, la alegerile organizate în acest an, cele două partide, AUR și POT, legitimează, implicit, deciziile controversate legate de reorganizarea alegerilor prezidențiale decise de orchestratorii din umbră în complicitate cu instrumentul lor docil și iresponsabil, Tandemul BEC – CCR.
Același Tandem care, tactic (la ce arbitrariu s-a dedat privind deciziile asupra candidaturilor, putea foarte ușor să-i invalideze și lui candidatura), a dat verde candidaturii lui George Simion, tocmai pentru a-și legitima, într-un fel, toate abuzurile decizionale aferente ecuației Alegerilor prezidențiale, prin participarea acestuia la noul scrutin pentru alegerea președintelui.
Mai mult decât atât, suveraniștii, riscă foarte mult, neavând nicio garanție că George Simion își va adjudeca fotoliul prezidențial.
O dată pentru că, la diferența sensibilă dintre personalitatea liderului AUR și cea a lui Călin Georgescu, nu ne putem aștepta ca votații celui din urmă să treacă mecanic în zestrea electorală a primului. Apoi, George Simion este cu mult mai vulnerabil decât domnul Călin Georgescu, fiind suficient în a vedea acuzele, unor foști sau actuali membri de partid, pe de o parte, unele declarații ale acestuia, eufemistic zicând, total neinspirate, pe de altă parte, care, toate, pot foarte ușor a fi instrumentate de către justiție, cu consecințe dintre cele mai neplăcute pentru el.
Altfel, cred, ar fi stat lucrurile dacă suveraniștii, în loc să participe la un scrutin considerat, pe bună dreptate ilegitim (în același timp, consecvenți în atitudine, solicitând cu insistență reluarea turului II al Alegerilor prezidențiale), și-ar fi îndemnat electoratul să-și anuleze votul la Alegerile prezidențiale din mai. Ce legitimitate ar avea niște alegeri prezidențiale în care aproape 50 % din voturile exprimate sunt nule? Ce legitimitate ar avea un președinte astfel ales, când voturile sale sunt ridicol de puține în comparație cu voturile nule, care pot fi interpretate ca voturi pro Călin Georgescu?
Cred că suveraniștii – și liderii pe care-i au acum – au pierdut o mare oportunitate în aducerea unui plus de coeziune mișcării, în păstrarea actualului climat revedndicativ al acesteia (eventual chiar potențarea lui) și, deloc de neglijat, poziționarea ca principal actor al Opoziției în frunte cu cel care este cel mai bine plasat, recte Călin Georgescu.
Marcel Seserman
