Cu o saptamana inainte de prima runda de alegeri, dincolo de scandalurile mondene de tipul „a fost sau nu a fost”, va spun ca inca nu stiu pe cine sa votez, cu atat mai putin sa dau sfaturi cuiva.
Sa ma explic:
Vor urma schimbari radicale in urmatorii ani in toata lumea. Singurul lucru pe care il putem prevedea este imprevizibilitatea.
Pilonii de siguranta pe care s-a sprijinit Romania in ultimele doua decenii (UE si NATO) se zgaltaie puternic. Cata vreme Romania avea aceste doua carti de membru in buzunar, politicienii nostri puteau dormi linistiti in cizme – nu trebuiau sa isi bata capul prea mult cu programe; altii stiau ce sa facem, ai nostri trebuiau doar sa execute.
Ne place sau nu, realitatea este ca lumea viitorului va fi multipolara. Char daca inca polaritatea este inca asimetrica, nu mai putem vorbi de un jandarm mondial si nici de un monopol pe prosperitate.
Modelul occidental, exportat intens in ultimii 35 de ani, nu mai e atractiv pentru altii, inainte de toate datorita propriilor defecte de fabricatie. Vestul, imbatat narcisistic de propria superioritate, a vandut tot mai mult ideologie si libertinaj sexual sub numele de dezvoltare si democratie, iar beneficiarii au inceput sa returneze marfa si sa caute in alte parte.
Cand au de hranit un miliard si jumatate de oameni, India si China nu isi permit experimente sociale si economice. Ideologia de gen si economia sustenabil nu le vor da de mancare. Tarile in curs de dezvoltare au cu totul alte prioritati decat femeia care sa avorteze si barbatul care sa nasca si cauta solutii in alte directii.
America se va concentra mai mult pe interesele si nevoile proprii. Tarile UE vor trebui sa faca si ele acelasi lucru. Pana acum, sugand de la doua mame, una care asigura protectia (SUA) si alta energia (Rusia), Europa isi permitea sa viseze la o lume egalitarista. Nu mai e cazul de acum incolo.
Evenimentele vor prinde Romania descoperita. Putem bineinteles sa refuzam sa privim realitatea si sa continuam sa ne smiorcaim invocand superioritatea occidentala, apartenenta la NATO sau UE, numai ca atunci cand barca ia apa, fiecare cauta de regula sa-si asigure vesta de salvare pentru sine. Nimeni nu va pastra o vesta in plus pentru noi.
Mai mult ca oricand, Romania ar avea acum nevoie de o clasa politica imaginativa, inteligenta, creativa, capabila sa elaboreze planuri alternative la status-quo, capabila sa gestioneze neprevazutul. Or ce vedem in campanie e orice altceva decat asta. Vedem doar o lupta pentru putere din partea unora care nu stiu ce sa faca cu ea.
Cine va stii sa indrepte carma cand vaporul se duce drept catre ghetar, daca toti marinarii sunt beti?
Gabriel Purcăruș