OPINII

Filantrofie sau datorie?

Sunt profesor. Sunt plătit ca să-i învăț ceva pe niște tineri. Nu consider acțiunea mea un act de binefacere, de luminare generoasă a minților, de apostolat social sau intelectual, ci un job, pe care încerc să-l fac bine.
O cunoștință, care mă moraliza periodic pe Facebook, e ong-ist. E plătit (mai bine decât mine) ca să facă acțiuni și seminarii despre pace. Aș vrea să aibă decența să considere asta job-ul lui, nu un act generos de binefacere.
Toți cei care sunt plătiți prin ONG-uri ca să amelioreze soarta orfanilor, femeilor bătute sau a săracilor nu sunt maica Tereza în misiune, ci așa își câștigă pâinea. Munca lor este onestă și binevenită, dar nu e mai meritorie decât cea a unui mecanic auto, a unui șofer de TIR, sau a unei asistente.
Să nu-și permită deci să se creadă mai buni decât oricine este plătit pentru orice alt tip de muncă onestă! Nu sunt filantropi, ci așa își câștigă viața.
PS: Acord oricui prezumția de onestitate și bună credință. Nu aș vrea să-mi închipui că unii prosperă traficând abil la granița dintre nefericirea amărâților și sentimentul (creștinesc) de vinovăție al bogaților lumii acesteia.
Adrian Papahagi