OPINII

FRUMUSEȚEA INTERIOARĂ NU ESTE LA MODĂ, ASTĂZI

Într-adevăr, astăzi, frumusețea interioară contează mai puțin decât frumusețea exterioară. Se lucrează mult în sensul acesta și din multe puncte de vedere. Ca să aveți o idee, gândiți-vă la adevărata industrie pentru “frumusețea exterioară” dezvoltată recent. Dar a fi obsedat de imaginea pe care o ai în exterior este semn de slăbiciune umană. Este o nouă formă de sclavie. Ea se traduce prin dependența de părerile altora, de curentele sociale la modă sau de așteptările lumii. Lucrul acesta duce la dersponsabilizare, la pierderea libertății interioare.
Sclavia față de “farmecul” lumii exterioare este prezentă și în religie. Omul religios este omul centrat pe eul său interior, pe valoarea proprie, pe stima de sine ca rezultat al gândurilor bune din inima sa. De fapt, autostima este prima condiție a mântuirii omului. Religia ar trebui să fie legătura care facilitează întâlnirea cu Dumnezeu. Religia nu ar trebui să blocheze întâlnirea omului cu Dumnezeu. Dar, când religia alunecă în formalism, tradiționalism, superficialitate, exterioritate, asistăm la ruptura dintre teorie și practică, dintre omul interior și omul exterior. Religia formalistă degradează ființa umană, nu o înalță.
Pentru iudei, la fel și pentru creștini, inima este simbolul omului interior împlinit. Frumusețea interioară a omului este rezultatul armoniei dintre învățătură și existență, dintre adevăruri și sentimente. În evanghelia duminicii de astăzi (Mc 7, 1-23) Isus condamnă iprocrizia, formalismul, tradiționalismul care izvorăsc dintr-o inimă locuită de gânduri rele. Pentru a ne deschide relației cu alții și a avea acces la frumusețea interioară trebuie să populăm inima cu gânduri bune.
Am aplicat această rezoluție în trei direcție de viață. Mai întâi m-am referit la viața umană în general și am sugerat exercițiul discernământului dintre ceea ce este esențial și ceea ce este superficial. Cine trăiește pentru lucrurile esențiale este un om împlinit sau un om frumos în interior.
Apoi, am făcut o trimitere către participarea la masa euharistică. Dialogul lui Isus cu fariseii pe tema curăției inimii are loc după mai multe duminici în care Domnul ne-a vorbit despre pâinea euharistică. Astfel, participarea la euharistie cu inima curată, cu inima înfrumusețată de gânduri bune ar facilita refacerea unității creștine.
În fine, am vorbit despre ecologia umană, mai precis despre poluarea inimilor cu gânduri urâte. Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, inclusiv din punct de vedere climatic, ar trebui să rezolvăm mai întâi problema poluării inimilor.
Wilhelm Danca