„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi” (Nicolae Manolescu).
Născut, la 16 aprilie 1936, în stânga Prutului, poetul, criticul, eseistul Gheorghe Grigurcu, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat de la Oradea, unde a urmat cursurile liceului, la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București (de unde a fost exmatriculat în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților vremii). Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde îl frecventa pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiție[4]. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia” din Oradea. La Oradea se împrietenește cu poetul Teodor Dume (pe care îl îndrumă literar, prefațându-i primele două volume) și epigramistul Al. SIlaghi. Cu acești doi prieteni se întâlnea adesea în cadrul unui minicenaclu literar care se desfășura în incinta hotelului Astoria . După trei decenii, Gheorghe Grigurcu a fost îndepărtat din redacție, și s-a retras la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi.
Poza de la stânga la dreapta – Mircea Măluț, Gheorghe Grigurcu, Vasile Muste la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației,
Grigurcu, s-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist.
Opera lui Gheorghe Grigurcu a beneficiat de o foarte bună receptare critică, fiind analizată de nume consistente ale criticii românești: Ștefan Aug. Doinaș, Ion Negoițescu, Mircea Iorgulescu, Mircea Martin, Gabriel Dimisianu, Nicolae Manolescu, Marin Mincu, Alex. Ștefănescu, Victor Felea, Marian Popa, etc., iar prezența sa constantă în analize, sinteze și istorii literare postbelice confirmă statutul său canonic.
„Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeți afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziția poemului. (…)Aceste șocuri imagistice în lanț, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci și frumoase ca niște perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).
„Un simbol al intransigenței devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulți ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…) Cel care are dreptate în absolut este, bineînțeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ștefănescu).
„Gh. Grigurcu s-a ivit in poezie gata inarmat cu un limbaj de o rara indrazneala combinatorie, indrazneala dusa uneori pina la vehementa gestului si pina la violentarea oricarei conveniente imagistice. Desigur, astfel de imperecheri socante de vocabule sint inrudite cu procedeele suprarealiste, insa modelul lor trebuie cautat in exponentii unui modernism de alta factura, poate mai cinic si mai brutal. () De la volum la volum, Grigurcu se mentine la acelasi limbaj plin de concretete si de potriviri contrastante, la aceleasi reliefuri iluminate de sensurile adinci ale unei sensibilitati ultragiate, lucide, sensibilitate ce accepta si refuza cu un patos retinut infatisarile contradictorii ale vietii, miracolele derutante ale existentei.” (Victor Felea)
„Descinzind din lirica aforistica blagiana, Grigurcu modernizeaza formula prin concentrare, devenind original in masura in care orice poet e original atunci cind incearca dinamizarea traditiei. Concentrarea^ este marca acestui poet. Rostirea incordata caracterizeaza un lirism derutant prin tonul abrupt, fara a fi ermetic. () Un sentimentalism crepuscular filigraneaza rafinamentul formulei.” (Marin Mincu)
Mircea Măluț – Gheorghe Grigurcu este un sentimental care se ascunde în spatele unei poezii aproape angelice / Grigurcu este, acum, cel mai important critic de poezie din România, un critic catalogat, pe alocuri, ca impresionist, dar care întotdeauna a avut capacitatea să facă o radiografie extrem de exactă a poeţilor asupra cărora s-a oprit.
Mircea MĂLUŢ: Eu am venit în contact cu scrisul domnului Grigurcu în anii studenţiei mele când, fiind student la Cluj, am intrat în Librăria Universităţii şi am cumpărat Existenţa poeziei, un volum care m-a marcat şi de atunci l-am citit pe Gheorghe Grigurcu cu o anumită religiozitate. Pe care o am şi acum. Apoi, am fost foarte bucuros cînd, în 1990, un om cu statutul său cultural şi moral a ieşit la bătaie în acel climat noroios şi s-a situat, bineînţeles, în partea sănătoasă a forţelor culturale. Aş zice că Grigurcu este învingător în trei dimensiuni: o dată am fost impresionat – şi sunt încă – de poezia domniei sale; am în faţă o foarte frumoasă antologie, apărută în condiţii grafice deosebite la Editura „Vinea”, Un trandafir învaţă matematica, un titlu care sintetizează de fapt maniera poetică a lui Grigurcu. O poezie care cultivă o anumită austeritate, aflată la antipodul poeziei aluvionare – în fond Grigurcu este un sentimental care se ascunde în spatele unor sintagme aproape angelice. Apoi, pot să afirm fără să greşesc, şi cred că mulţi de aici sînt în asentimentul meu, Grigurcu este, acum, cel mai important critic de poezie din România, un critic catalogat, pe alocuri, ca impresionist, dar care întotdeauna a avut capacitatea să facă o radiografie extrem de exactă a poeţilor asupra cărora s-a oprit. Aş dori apoi să revin la faptul că Grigurcu n-a stat, aşa cum bine sublinia domnia sa undeva, într-o neutralitate laşă. Atunci, în 1990, era foarte comod să te situezi pe un asemenea drum, să nu-ţi faci duşmani, să ai foarte mulţi prieteni, mulţi dintre ei poate falşi, dar domnia sa a ales un alt drum. Graţie acestui drum, toată topografia literaturii române astăzi arată altfel, prin intervenţia deosebită a criticului Gheorghe Grigurcu. N-aş vrea să insist prea mult, o voi face în scris altădată, dar vreau să vă spun, domnule Grigurcu – războiul este pe cale de a fi cîştigat şi vă felicit că aţi condus bătălia ca un brav general. (Intervenție în cadrul Ediţiei a VIII-a a Colocviilor de la Beclean, dedicată poetului, criticului literar şi publicistului Gheorghe Grigurcu, organizată de Clubul Saeculum & Fundaţia Culturală Memoria – Filiala Beclean, în colaborare cu Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud şi Casa Orăşenească de Cultură Radu Săplăcan Beclean, cu sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local Beclean / 22 iunie 2006)
Volume publicate
Poezie
Un trandafir învață matematica (1968)
Trei nori (1969)
Râul incinerat (1971)
Salută viața (1972)
Înflorirea lucrurilor (1973)
Apologii (1975)
Rigoarea văzduhului (1978)
Contemplații (1984)
Cotidiene (1986)
Oglinda și vidul (1993)
Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996)
Nimic n-ar trebui să cadă (1997)
Amarul Târg (1997)
Dealul purtat de scripeți (1999)
Spațiul dintre corole (2000)
Acul și steaua (2001)
De unde până unde (2002)
Natură moartă și vie (2003)
Un trandafir învață matematica, ediție definitivă a creației poetice de până în anul 2000 (Ed. Vinea, 2004)
Calendar (2004)
Fiindcă (2005)
Castele în Spania (2005)
Șterge soarele de praf ca pe-o mobilă (2006)
Muzeu (2008)
Cerc și punct (2010)
Nimic n-ar trebui să cadă (2011)
Critică, istorie literară, publicistică
Miron Pompiliu și Junimea (1969)
Teritoriu liric (1972)
Idei și forme critice (1973)
Bacovia – un antisentimental (1974)
Poeți români de azi (1979)
Critici români de azi (1981)
Printre critici (1983)
Existența poeziei (1986)
De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș (1989)
Peisaj critic, I, II, III (1993, 1997, 1999)
- Lovinescu între continuatori și uzurpatori (1997)
Cum am devenit stalinist (1997)
A doua viață (1997)
Imposibila neutralitate (1997)
Dialoguri crude și insolite (1999)
Amurgul idolilor (1999)
Poezie română contemporană, I, II, (2000)
Amintiri din epoca de platină (2000)
În răspăr (2001)
Repere critice (2001)
În jurul libertății (2003)
În pădurea de metafore (2003)
Post-texte (2003)
Jocul literaturii și al sorții (2004)
Vorbind, în colaborare cu Laszlo Alexandru și Ovidiu Pecican (2004)
De la un critic la altul (2005)
La ce oră vine dentistul (2005)
Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Fișele unui memorialist (2006)
Opinii în genere inconfortabile (2007)
Breviar Cioran (2007)
Întrebări, răspunsuri, întrebări, interviuri (2007)
O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009)
Exerciții de adevăr (2011)
Bibliografie selectivă
Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, București, 1970, p. 144-145.
Ion Negoițescu, Lampa lui Aladin, București, 1971, p. 235-238.
Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, București, 1976, p. 154-163.
Dan Cristea, Faptul de a scrie, București, 1980, p. 338-343
Mircea Martin, Singura critică, București, 1986, p. 201-215;
Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, 2000, p. 326-333;
Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Brașov, 2001, p. 266-278.
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, București, 2001, p. 1117-1118.
Premii și distincții
Premiile Uniunii Scriitorilor din România, ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Euphorion”, „Mozaic”, „Cuget liber”, Premiul național „Tudor Arghezi” (Tg-Cărbunești), Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia (Deva), premiul Asociației Culturale „Duiliu Zamfirescu” (Focșani), premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, premiul orașului Beclean, premiul de poezie (Desești, Sighet), premiul „Virgil Mazilescu” (Corabia), premiul Consiliului Județean Gorj, Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca 2009.
Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe 2015.
Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani, 2016.
Decorații
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României.”
