De Mihai Neamțu
Fără maeștri, nu ajungem departe. Mentoratul nu este doar un răspuns la nevoia de modele. Maestrul te ajută să-ți înmulțești talanții. Cel inițiat în tainele vieții și ale cunoașterii te poate îndruma atunci când înfrunți necunoscutul. Fără călăuze, rătăcim.
Michael Faraday, geniul științific al veacului al XIX-lea (cunoscut astăzi pentru descoperirile din câmpul fizicii), a citit cândva o carte despre „Îmbunătățirea minții” (1741) – ghid practic scris de gânditorul britanic Isaac Watts (1674–1748). Cartea, redactată din perspectiva unui logician credincios, oferea câteva sfaturi menite să amelioreze gândirea și viața oricărui om. În plin secol XVIII, Watts recomanda cultivarea unei conștiințe veghetoare și a unei stări de prezență, în opoziție cu spiritul de turmă. Descoperirile științifice se fac nu prin deliberări sindicaliste, ci printr-o supremă încordare a minții în căutarea adevărului.
În nicio mare răscruce nu ești singur. Înaintașii din breasla pe care o slujești te privesc cu încredere și vor ca, la rândul tău, nu repeți papagalicește învățăturile tradiției, ci să treci prin filtrul judecății și al experienței personale enunțurile cardinale despre realitatea înconjurătoare.
Michael Faraday a pus în aplicare acest sfat atunci când s-a apucat să investigheze secretele câmpului electromagnetic. Isaac Watts sublinia importanța dialogului viu și fecund cu dascălii mai știutori. A fi deschis criticii înseamnă să eviți bula autosatisfacției dogmatice. Faraday a participat la numeroase conferințe științifice din Londra, luând mereu notițe și procesând critic fiecare informație.