In memoriam Mircea Ionescu Quintus la 101 ani de la nașterea sa

Om cu mult umor, calitate ce probabil l-a ajutat să supravieţuiască detenţiei politice, Mircea Ionescu-Quintus provine dintr-o familie cu vechi tradiţii liberale. Avocat de profesie, format în strălucita şcoală interbelică, liderul moral al liberalilor de astăzi a suferit în temniţele comuniste şi la Canal pentru „vina” de a fi înţeles mecanismele democraţiei participative. Şi l-a luat ca model pe I. G. Duca şi a avut privilegiul de a primi sfaturi de viaţă de la marele Nicolae Iorga.

A primit „botezul” liberal în 1936, de la primul ministru Gheorghe Tătărăscu, acesta imunizându-l faţă de curentul legionar care cuprinsese mediile universitare din acea vreme. Demnă de reţinut este şi senzaţia pe care o încearcă Mircea Ionescu-Quintus privind în urmă: istoria tinde să se repete. În rândurile următoare vă propunem o radiografie a ultimilor `70 de ani, făcută la persoana întâi singular, cu momentele şi personajele epocii, aşa cum au fost ele percepute de un om al timpului.

Mica biografie: A copilărit in Ploiești, județul Prahova. A absolvit Facultatea de drept din cadrul Universității București în anul 1938, iar în timpul studenției, in 1936, adopta ideile liberale, dar înscrierea în Partidul Național Liberal are loc în 1945, în aceeași zi în care s-a înscris și soția sa, Viorica.
A luptat pe front în al doilea război mondial, a fost deținut politic în perioada regimului totalitar. În 1952, când era deținut la Canal, s-a născut singurul său fiu, Răzvan Ionescu Quintus.
A fost eliberat în 1954 din lagărul de muncă de la Borzești. A scris versuri în acea perioadă și le-a publicat abia în 2001, în volumul ,,Moara dracilor’’.
În perioada 1940-1987 a fost avocat în Baroul Prahova, și a devenit profesor specializat în drept in 1991.
A fost deputat de Prahova între 1990 și 1992, vicepreședinte al Camerei Deputaților între 1990-1991. În 1991 a fost numit Ministrul Justiției, între 1996-2004 era senator de Prahova, îndeplinind în perioada 1996-2000 funcțiile de vicepreședinte și președinte al Senatului.

Civilizaţia dialogului politic

Tatăl meu a fost fruntaş liberal, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. În casa noastră au venit foarte multe personalităţi politice ale vremii, precum şi toţi fruntaşii prahoveni (n.r. Mircea Ionescu-Quintus şi familia sa au trăit şi trăiesc la Ploieşti, capitala judeţului Prahova). Am văzut apropierea tatălui meu faţă de toţi oamenii politici, indiferent de partidul din care făceau parte – ţărănişti, iorghişti, averescani şi chiar nişte socialişti bătrâni şi romantici.

Venind la noi în casă, eu, de printr-un colţ, mai trăgeam cu urechea pentru că îmi plăcea cum vorbesc. Dar, la un moment dat, l-am întrebat pe tatăl meu de ce la noi nu prea vin liberali, ci numai adversari ai acestora. Tata mi-a răspuns că se vede cu liberalii la clubul lor şi că la cluburile celorlalţi el nu se duce, dar îi primeşte în casă ca pe nişte prieteni.

Îmi amintesc că profesorii mei Basarabescu-Averescan-şi Munteanu Râmnic-apropiat de Nicolae Iorga-veneau ca prieteni la noi în casă. În felul acesta am înţeles eu că activitatea politică nu te aşază faţă în faţă, ca pe linia frontului.

Tatăl meu a avut nouă mandate de parlamentar şi se întâlnea mai ales cu parlamentari prahoveni din alte partide. Ţin minte foarte bine că îşi potriveau acţiunile din Parlament ca să folosească intereselor judeţului, ceea ce mărturisesc şi eu cu mândrie că am reuşit să fac în cele două mandate pe care le-am avut, alături de senatorii prahoveni din alte partide. Metoda aceasta am învăţat-o de la tatăl meu, care făcea lobby, pentru legile folositoare judeţului, la noi în casă.

Un prim-ministru luat drept model

În casa noastră bătrânească venea adesea îndreptarul meu politic – I. G. Duca (n.r. prim-ministru liberal, asasinat de legionari în 1933). Era prieten cu tata. Se împrieteniseră aşa cum se întâmplă şi acum în partide, unde există prieteni mai apropiaţi şi mai puţin apropiaţi. Dar vreau să vă spun că în politică nu trebuie să ai duşmani, ci numai adversari. Eu nu simt duşmănie pentru nimeni.

Prin urmare. I. G. Duca, un om fermecător, venea mereu la noi. Când l-a întrebat cineva de ce se duce aşa de des la Quintus acasă, a spus:„Mă duc la Quintus pentru că are un obicei bun – nu-şi pune copiii să spună poezii!“ Mai erau şi alţi fruntaşi liberali la care nu se ducea aşa des. Avea umor! Dar, într-adevăr, e teribil de plictisitor atunci când te duci în casa cuiva şi copiii gazdei încep să recite poezii.

Din 1936 sunt membru al Partidului Naţional Liberal. Eram încă student, însă pe vremea aceea se făcea mai mult politică legionară în universităţi. Tendinţa asta era! Să nu uităm nici contextul european.
Corneliu Zelea Codreanu era un lider carismatic, cucerise tineretul nostru şi mai ales tineretul universitar.

Tatăl meu a murit cu trei luni înaintea asasinării lui I. G. Duca şi cu o lună înainte de a fi numit ministru al Culturii. În paranteză fie spus, asta îmi mai trebuia ceva mai târziu, când am fost deţinut politic, ca tata să fi fost ministru…

 

 

Cu nepotul lui Maniu la Canal

Pe Iuliu Maniu nu l-am cunoscut, însă am o mare consideraţie pentru acest om. Eu nu-l pot dezlipi niciodată de Brătieni. Ei sunt făuritorii ţării în care trăim. Cu nepotul lui Maniu am fost la Canal. Eram vecini de pat. Acolo am dormit în acelaşi pat şi cu fratele lui Radu Câmpeanu, Toma Câmpeanu, care ne încuraja mereu.
Pe de altă parte, l-am cunoscut bine pe Corneliu Coposu, care i-a fost secretar. Iuliu Maniu a sfârşit ca un martir, ca şi Dinu Brătianu, care s-a ridicat prin moarte şi prin suferinţă la prestigiul familiei lui. Revenind, însă, Iuliu Maniu este omul care întruchipează cel mai bine partea noastră de suflet care se numeşte Ardealul. Mândria interioară că suntem români ar trebui să ne reaşeze pe drumul nostru. Nu trebuie să fim un popor „plecat la cel mare“, aşa cum se spune adesea.

Viaţa la Canal

Am trăit foarte amestecat în detenţie. Am muncit până m-am prăbuşit fizic. Norocul meu a fost că era acolo o şcoală de pontatori. Mergeam la acea şcoală dincolo de orele de program, dar ştiam că făcând-o voi mai avea şi momente în care să-mi trag sufletul. În plus, puteam avea câte o bucăţică de hârtie şi câte un creion. Am absolvit chiar primul şi am fost trimis pontator la un detaşament de legionari. Le-am făcut mult bine oamenilor ăstora care erau şi ei chinuiţi. În înţelegere cu pontatorul civil, le treceam cantităţi pe care ei, în realitate, nu le realizau. Pentru asta aveau dreptul la pachet şi la vorbitor. Nu putea exista duşmănie acolo, pentru că eram cu toţii nişte victime.

La Canal m-a impresionat şi cazul fiului lui Moţa, legionarul care a murit pe frontul din Spania. Acesta avea atunci 17 ani şi a ajuns în temniţă pentru că s-a dus cu o fată la un film sovietic. Nu le-a plăcut filmul şi au plecat înainte să se încheie. S-a socotit asta ca fiind o mare ofensă.
Unde am fi fost fără comunism

În cazul în care România nu ar fi trecut prin comunism, cred că ţara ar fi fost acum printre primele puteri ale Europei. Să ştiţi că poporul român este muncitor, devotat, înţelept şi inteligent. Pe deasupra, mai avem şi bogăţii naturale. Aceste calităţi s-au ştirbit, pe ici, pe colo, ce-i drept. Fără acei 40 de ani de comunism, eram o forţă reală şi aveam bunăstarea pe care o meritam din plin.

Vă mărturisesc că, oricât aş avea eu o stare bună, o pensie bună, nu pot să fiu mulţumit când ştiu că în jurul meu e sărăcie. De pildă, pe strada unde locuiesc eu, sunt câteva familii care, atunci când eram arestat, îi aduceau câte un bon de pâine sau de zahăr nevesti-mi. Nici noi nu i-am uitat, dar oamenii aceştia sunt acum în sărăcie. Sunt, însă, sute de mii de oameni care trăiesc în asemenea condiţii – fără hrană, fără medicamente, fără căldură în casă.

Din februarie1993 până în februarie 2001, Mircea Ionescu Quintus a fost președintele PNL.

Mircea Ionescu Quintus  s-a stins din viață pe 15 septembrie la vârsta de 100 de ani.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.