de Mihai Sărmășan
Farmecul Munților Bârgăului se lasa greu descoperit, putini fiind aceia care isi pot contura o imagine de ansamblu asupra factorilor ce converg la atractivitatea tinuturilor din aceasta zona.
Aici intalnim o insiruire de unitati geomorfologice cu caractere aparte, incepand cu niste imense corpuri subvulcanice, dintre care se detaseaza Gogoasa (1605 m) si Heniu Mare (1611), cel din urma constituind si apogeul altitudinal al Muntilor Bargau. Dincolo de aceste uriase clai se dezvolta si o zona a munceilor vulcano-sedimentari, cu inaltimi ce graviteaza in jurul valorii de 1000 de metri.
O alta unitate bine individualizata in relief este cea a Podisului Zimbroaiei (circa 1400 m altitudine) situata inspre nord/nord-estul acestor munti, la contactul cu Rodna si Suhardul, ca o ultima fortare a Bargaului de a tine piept culmilor cristaline ale impozantilor vecini.
O zona joasa, de tranzitie (Depresiunea Poienii sau Dorna-Cosna) leaga acest spatiu carpatic de Tara Dornelor, inchegand astfel atributul polivalentei geografice cu care muntii de fata se lauda.
La adapostul reliefului pestrit acest tinut atrage prin cochetele asezari ale Bargaielor (durate pe prispele joase ale muntilor), prin paduri falnice, prin poieni si pasuni idilice aparute pe plaiuri linistite, prin tinuta mandra a Heniului si a altor culmi de unde se pot scana orizonturi alpine intuite din perspective mai mult decat inedite.
Oameni calzi si primitori insufletesc gospodariile insirate printre fanete si livezi, iar salasele si stanele de la inaltime sunt puncte de popas animate de ospitalitatea inerenta mesagerilor milenarei traditii a oieritului.
foto: Facebook Albert Gavrilă
