Se împlinesc 140 de ani de la nașterea cardinalului Iuliu Hossu (Milaș, Județul Bistrița-Năsăud, sat aparținător Comitatului Cluj, Austro-Ungaria), fost episcop al Episcopiei de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române. A fost beatificat de papa Francisc în anul 2019. Este sărbătorit în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, pe data de 2 iunie.
Anul 2025 a fost declarat, printr-un proiect de lege adoptat de Parlamentul României, drept Anul Național „Cardinal Iuliu Hossu”.
Proiectul de lege adoptat de Parlamentul României deschide cadrul legal pentru organizarea, la nivelul întregii țări, de evenimente culturale, diplomatice, artistice sau educaţionale dedicate Fericitului Iuliu Hossu, Episcopul Marii Uniri.
Fiu de preot greco-catolic, s-a născut la 30/31 ianuarie 1885, la Milaș, în Eparhia de Alba Iulia și Făgăraș. A urmat școala confesională în satul natal, apoi a studiat la Reghin și Târgu Mureș. Din 1900 a fost elev al Gimnaziului Superior Român-Unit din Blaj. De aici, în aprilie 1903 a luat parte la un pelerinaj la Roma organizat de unchiul său, preotul Vasile Hossu. Profund impresionat de Cetatea romană, de biserica San Pietro, de prezența Sfântului Părinte, s-a întors în țară cu dorința de a deveni preot.
La absolvirea seminarului blăjean, în 1904, revenea la Roma, ca bursier român. Până în 1910, a studiat la Institutul De Propaganda Fide, fiind alumn al Colegiului Urbano. A obținut, în 1906, doctoratul în filosofie, iar în 1910 pe cel în teologie. La Roma i s-a împlinit visul, a fost hirotonit preot în 27 martie 1910. După hirotonire s-a întors în țară, unde mai întâi a îndeplinit diferite funcții în Eparhia de Lugoj. La începutul Primului Război Mondial s-a înrolat în serviciul Crucii Roșii. Ca preot militar, a asistat spiritual și a încurajat răniții din spitale, pe fronturile din Boemia, Moravia și Austria.
În 1917, deși foarte tânăr, a fost numit Episcop al Eparhiei de Gherla și consacrat episcop, la 4 decembrie, în Catedrala din Blaj. După doar un an, tânărul Episcop de Gherla a vestit Marea Unire, citind Rezoluțiunea Adunării Naționale în fața mulțimilor adunate la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Și-a amintit toată viața cuvintele pe care le-a rostit atunci, pe care le repeta, la 85 de ani, „cu neîmbătrânită dragoste” pentru generațiile viitoare.
Catedrala „Schimbarea la Față” a devenit Catedrala Episcopului Iuliu Hossu începând cu 1930, când Sediul Eparhiei a fost mutat de la Gherla la Cluj. În perioada episcopatului său în libertate a desfășurat o intensă activitate pastorală, fiind supranumit „Episcopul vizitațiilor canonice”. A înființat școli, a impulsionat viața parohiilor, a reînviat tradiția pelerinajelor la mănăstiri precum Nicula, Bixad, Moisei, Lupșa, Strâmba… S-a preocupat de soarta orfanilor și a văduvelor, de ajutorarea săracilor. A colaborat, în spiritul iubirii creștine, cu reprezentanții altor culte și religii. Fiind recunoscut ca personalitate de marcă a timpului său, la 2 iunie 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Instaurarea regimului comunist a adus cu sine reprimarea elitelor intelectuale și spirituale ale României interbelice. După o perioadă de presiuni, amenințări și persecuții asupra Bisericii Greco-Catolice, au început arestările celor care nu acceptau invitația de a trece la o altă confesiune. În toamna anului 1948, în doar câteva zile de la finalul lunii octombrie, toți episcopii greco-catolici au fost arestați. Și Episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de agenții Securității, de la locuința fratelui său, din capitală, în noaptea de 28/29 octombrie 1948. Imediat după arestare, mărturisea în Memorii, „m-am așezat în genunchi și, cu fruntea la pământ, am dat mărire Domnului Isus care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de această mare cinste a temniței pentru credință”. Așa a primit închisoarea și suferința, mulțumind lui Isus pentru cinstea de a pătimi pentru Numele Său, de a-L urma pe El până la sfârșit pe drumul Calvarului.
Împreună cu ceilalți episcopi, a fost dus și anchetat la Ministerul de Interne, la vila patriarhală de la Dragoslavele, și apoi, mai bine de un an, s-a aflat în arest preventiv la Mănăstirea Căldărușani.
În urma refuzului de a-și abandona credința, episcopii greco-catolici au fost închiși în regim de exterminare la Penitenciarul din Sighet. Episcopul Iuliu Hossu a fost deținut la Sighet între 25 mai 1949 și 4 ianuarie 1955. Închisoarea a fost pentru el un drum de sfințire. Răspundea, de fiecare dată când i se cerea să-și lepede credința: „Nu pot, credința noastră este viața noastră!”
Timp de 14 ani s-a aflat, cu domiciliu obligatoriu, la Mănăstirea Căldărușani, până în 13 mai 1970. Aici și-a scris memoriile din timpul detenției, pe care le-a încheiat în 1962 și le-a încredințat în taină fratelui său. După ieșirea la lumină a Bisericii Române Unite cu Roma, cartea Memoriilor Cardinalului Iuliu Hossu a văzut lumina tiparului, a apărut în diferite ediții în țară și străinătate, în limbile română și italiană.
Tot la Căldărușani, în 1969 Episcopul Iuliu Hossu a primit, printr-un trimis al Papei Paul al VI-lea, vestea ridicării sale la demnitatea de cardinal. A mulțumit, refuzând să meargă la Roma. A ales să rămână cu turma care i-a fost încredințată.
După mai bine de 20 de ani de detenție și domiciliu obligatoriu, la sfârșitul lui mai, în 1970, Cardinalul Iuliu Hossu își trăia ultimele ceasuri. Se afla în Spitalul Colentina din București, dar sufletul și gândul îi erau în Eparhia scumpă sufletului său. Episcopul Alexandru Todea i-a asistat încredințarea totală în mâna Domnului, i-a primit ultima mărturisire, i-a consemnat testamentul spiritual și ultimele cuvinte: „Știu Cui am crezut. Lupta mea s-a sfârșit”. A trecut în veșnicie binecuvântând, în 28 mai 1970. În ziua următoare a fost înhumat în grabă la Cimitirul Bellu catolic din capitală.
Osemintele Cardinalului Iuliu Hossu fost deshumate în 7 martie 2019. La cererea familiei, o parte au fost reînhumate, iar o altă parte a fost transportată la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla.
A bătut mai apoi „ceasul istoric” din 2 iunie 2019, când Episcopii Greco-Catolici Martiri, uciși pentru credință sub regimul comunist, între care și Episcopul Iuliu Hossu au fost beatificați, la Blaj, de către Papa Francisc. După beatificare, moaște ale Fericitului Iuliu Hossu au fost depuse în mai multe altare, în țară și peste hotare. Poate fi venerat ca Fericit Martir și în catedrala în care s-a rugat șidin care a predicat, „Schimbarea la Față”.
În semn de recunoștință pentru că a luat apărarea evreilor persecutați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial reușind să salveze viața a mii de evrei, reprezentanții Federației Comunităților Evreiești din România, cu binecuvântarea apostolică a Sfântului Părinte Francisc și cu acordul Preafericirii Sale Lucian, Întâistătătorul Bisericii Române Unite, au început demersul pentru declararea Cardinalului Iuliu Hossu ca „Drept între popoare”. La finalizarea procesului, numele său va fi înscris pe „Zidul de onoare” din „Grădina Drepților între popoare” din Ierusalim.
Totodată, un act „susținut și salutat cu bucurie de întreaga Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică” – cum declara Preafericirea Sa Lucian la aflarea veștii -, a fost instituirea, de către Parlamentul României, a anului 2025 ca Anul „Cardinal Iuliu Hossu” la nivel național.
Cardinalul Iuliu Hossu rămâne, peste timp, model de verticalitate, apostol al Domnului care și-a întemeiat existența pe valori precum credință, unitate, pace, adevăr, mai ales frățească iubire pentru toți semenii săi, chiar pentru cei care i-au fost călăi. Cinstindu-i memoria în acest an ce-i este dedicat, și generațiile de azi pot afla în exemplu său luminos un semn de speranță și un mod de a trăi valori precum cele pe care Cardinalul Iuliu Hossu le-a trăit și păzit.