OPINII

La ce mă gândesc în dimineața asta ?

Mă gândesc cu tristețe profundă , foarte greu de deschis , la hotărârea pe care am luat-o în 92 – aceea de a rămâne în țara mea .
Știam limba engleză excelent , Diana Moldoveanu îmi lăsase toate cărțile pentru examenul care se susținea atunci la Budapesta , nefiind țară UE ; mă apucasem de învățat deja .
Nici Adi , cu care eram căsătorită din anul 2 , nici părinții , care erau profesori și își cheltuiseră toate resursele ca să ne țină la facultate pe mine și pe fratele neu , nu erau de acord să plecăm .
Credeau că urmează timpuri bune , că suntem foarte tineri și că vom reuși să schimbăm în bine sistemul de sănătate din România .
De atunci , până acum vreo 5 ani , am învățat tot timpul , numai din tratate anglosaxone , am învățat zi și noapte , pentru că nu se putea altfel când erai rezidentă la Fundeni , îți era rușine de prof Tulbure .
Am crezut că 5 ani de rezidențiat vor trece și programul va fi mai normal ! Și a fost – am stat în fiecare zi în sala de operație zi lumină , am dat timp de 7 ani 90% din anesteziile din chirurgie și am făcut 10 ( ZECE ) gărzi pe lună timp de 7 ani .
Gărzi de 24 de ore , dar nu am plecat niciodată acasă după gardă , rămâneam să dau anestezii în continuare , pentru că eram puțini anesteziști și , ca să fiu sinceră pentru că reprezentam schimbarea ( era perioada când apăruseră și la noi aparate Dräger , ventilatoare , monitoare ,injectomate , ecografe , CT-uri și RMN -uri ) și chirurgii își doreau să stsu eu la snestezie ..
Cel mare plângea când plecam la spital , deși venea mama mea să stea cu ei și îmi amintesc că toată ziua mă urmăreau plânsetele lui , pe care le auzeam în minte și mă durea inima .
Iubeam specialitatea asta și aveam energie cât să munt munții din loc , veneam de acasă dacă apărea vreo complicație la vreun pacient , așa consideram eu – că este datoria mea , nu a medicului de gardă . Am venit de acasă de atâtea ori de nu le mai pot număra .
Anul acesta fac 30 de ani de practică medicală , 30 de ani de muncă cu oamenii , în sala de operație . Am peste 2000 de gărzi efectuate , încă mai fug în 4 pavilioane ( nu-i bai că decenii am fugit în toate pavilioanele spitalului Colentina , fiind nu de puține ori chemată în 2-3 locuri în același timp , pt că nu avem UPU )
De un an întreg , deși am vârsta la care majoritatea medicilor plecați din țară nu mai fac gărzi de ani buni , fac 6 gărzi pe lună la pacienți critici , toți bolnavi de Covid .
Am văzut atâta moarte cât nu mi-am imaginat vreodată , am leșinat în zona roșie la 40 de grade , am plâns împreună cu tot colectivul când nu reușeam să salvăm vreun tânăr fără comorbidități , am citit zi de zi în medie 7 ore pe zi ( ce excepția zilelor de gardă ) , am mers la oameni infectați acasă să le pun perfuzii , am ajutat cu tot ce am putut și m-am priceput .
Am o ușurință extraordinară în a comunica , chiar și în scris și am considerat că am datoria de a semnala problemele sistemului . Puteți vedea postările trecute , nu trebuie să mă credeți pe cuvânt .
Și nu , nu vreau să mă victimizez , nici laude nu doresc , pur și simplu așa am simțit eu nevoia să mă comport în țara mea , atât de mult mi-a plăcut specialitatea pe care o fac (, atenție – este dublă : și anestezie și terapie intensivă ).
Mă întristează profund lipsa de reacție a decidenților , dar cel mai mult m-a afectat faptul că o persoană la care țin , o fostă colegă de facultate , ne-a admonestat pe toți , cu cuvinte greu de digerat , pe care nu le voi uita niciodată ,cuvinte de o brutalitate greu de imaginat ( păcat că a șters comentariile de pe pagina lui

Constantin Cucu

).

Nu

Daiana Voiculescu

, eu nu am fost complice , nu am furat , nu m-am complăcut în nici o mizerie .

De final nu vreau să spun decât atât – îi urez succes lui VV , dar tu trebuie să înțelegi că am ani de muncă câți ani de viață are Vlad și nu mă simt altfel decât îndreptățită să îi dau un sfat – să își câștige respectul medicilor muncitori și onești din țara asta ( atâția câți om fi rămas ) , căci fără medici bine pregătiți si bine plătiți , poate face zeci de spitale …nu va reuși nimic .
Eu nu mai cred în minuni și , după cum văd lucrurile ,la cât de bine este structurată mafia din domeniu , nu voi spuca o schimbare reală .
PS Rog pe cine are salvat comentariul Daianei să îl posteze . Este edificator .