LIFESTYLE

La Mulți Ani, Adrian Crișan !

Schimbare este cuvântul de ordine în viaţa lui Adrian Crişan. Cel mai de succes jucător de tenis de masă al României şi-a încheiat abrupt cariera, din cauza pandemiei de coronavirus, schimbă prefixul şi abia aşteaptă să evadeze din Cholet-ul în care şi-a petrecut mare parte din ultimii cinci ani pentru o mult aşteptată revenire acasă.

„Joi fac 40 de ani şi o să-i marchez în Franţa, unde suntem în carantină până luni, dar o să sărbătorim cu un filet de vită cum doar în Franţa am mâncat“, spune Adrian Crişan pentru „Weekend Adevărul“. „Această aniversare coincide şi cu pandemia actuală şi cu încheierea carierei mele de jucător, deci sunt trăiri mai intense decât în mod normal. În rest, viaţa mea decurge normal şi mă pregătesc de o nouă etapă. Nu e un moment tocmai uşor, dar e ceva normal până la urmă. Iar faptul că fac o vârstă rotundă mă face să mă gândesc mai mult la sănătatea mea şi a familiei, dar şi la alte lucruri importante în viaţă“, mărturiseşte cel poreclit „Baloo“, pentru firea sa molcomă, tipic ardelenească.

Adrian Crişan a ajuns până în Top 10-ul mondial. A câştigat zece titluri de campion al României la individual, a urcat de cinci ori pe podiumul european pentru România, a câştigat titlul şi în Germania şi Franţa, şi-a trecut în CV prestigioasa Cupă ETTU în 2017, iar în cinci rânduri a fost inclus în cea mai bună echipă de tenis de masă a Europei.

„La decizia de a mă retrage mă gândeam de ceva timp, dar acum am înţeles că e momentul să mă opresc, întrucât corpul nu mă mai ajută să joc la nivelul cu care sunt eu obişnuit şi cu ajutorul căruia am atins rezultate extraordinare. Decizia definitivă am luat-o la finalul anului trecut“, spune Adrian Crişan.
Când sportul a fost îngheţat, din cauza coronavirusului, conform programului anunţat la începutul sezonului, Adrian Crişan ar mai fi avut de jucat încă şase etape pentru clubul său, La Romagne, dintre care trei după împlinirea vârstei de 40 de ani. Liga de elită din Franţa a fost însă suspendată, iar sezonul a fost declarat unul alb. Pentru că decizia definitivă a venit abia la jumătatea lunii aprilie, presa locală a notat că Adrian Crişan nu a mai putut pleca spre România. Crişan recunoaşte că ar fi profitat în mod normal de pauza de trei săptămâni din Liga Pro A, apoi ar fi revenit pentru finalul competiţiei. Conducerea clubului La Romagne şi-a exprimat regretul sincer că despărţirea de român nu se va face, în aceste condiţii, ca la carte. „Planificasem deja totul, regretăm că nu am reuşit să-i mulţumim pentru cei cinci ani petrecuţi împreună cu noi, cinci ani fără cusur. Adrian este un tip extraordinar, ne-a oferit mult, contribuind la titlul european şi la titlul de campioni ai Franţei”, a declarat pentru „Ouest France“, preşedintele lui La Romagne.

Fanionul de la Boloni pentru puştiul născut pe 7 mai

Timpul a zburat pentru Adrian Crişan. Născut pe 7 mai 1980, într-o zi ce avea să devină, şase ani mai târziu, o adevărată zi de sărbătoare a sportului românesc, când Steaua a câştigat Liga Campionilor Europeni, Adrian a transformat în realitate visul bunicului, un mare pasionat de sport, fie că acesta s-a numit tenis de masă, fie fotbal. „Îmi amintesc şi acum meciul Stelei de la televizor. Am fost foarte bucuros când au câştigat Cupa. Bunicul meu m-a urcat în autobuzul Stelei când au venit la Cluj şi Boloni mi-a dat un fanion al echipei. Am jucat mult fotbal în copilărie, dar tenisul de masă mi-a plăcut mai mult. Îţi dai seama că sunt mândru că sunt născut pe 7 mai, dar nu mă lăudam neapărat cu asta la şcoală“. Provocat să vorbească despre fotbal, recunoaşte că mai mult se mândreşte cu o victorie în faţa lui Lucian Sânmărtean. „Eram în clase paralele, dar în campionatul şcolii, clasa a 8-a D a bătut clasa a 8-a E, cu mine căpitan. Jucam mijlocaş şi am marcat două goluri în acea finală“.

Pentru că iarna „drumul era destul de înzăpezit“, Adrian Crişan mergea la antrenamentele de tenis de masă în sania trasă de fratele său, Răzvan. Familia s-a implicat trup şi suflet în cariera lui Adrian. „Bunicul meu îmi spunea să dau mai mult în stânga, dar nu mai ţin minte din ce motiv. El a apucat să mă vadă când am câştigat Campionatul Naţional de Juniori de la Cluj în 1995 sau 1996“. Din copilărie, Adrian Crişan şi-a construit un rever extrem de solid, pe care l-a considerat mereu o armă. Iubea să imprime efect mingii, mult efect, care să îngreuneze misiunea adversarului, însă mingea actuală de plastic nu ascultă aşa cum o făcea migea de celuloid, pensionată de Federaţia Internaţională în 2014.

„Dorul de casă nu a trecut niciodată“

La 17 ani, Adrian Crişan lua drumul Germaniei. „Plecarea a fost foarte grea. Am pornit cu autocarul de la Bistriţa la Nurenberg în 1997 şi pe parcurs am plâns de cinci ori. Dar îmi doream mult această oportunitate“, spune Adrian Crişan, despre o perioadă în care lua după el şi 40 de feţe de paletă la meciuri pentru a avea variante pentru lemnul sacru al jucătorilor de tenis de masă. Jucând cu mii de spectatori în tribune, şi-a oţelit jocul duelându-se cu legendarul german Timo Boll, pe care avea să îl şi învingă la Jocurile Olimpice din 2012.

„Dorul de casă nu a trecut niciodată. Dorul de casă e cu mine tot timpul. Tot timpul mă gândeam că la un moment dat mă voi întoarce“, mărturiseşte bistriţeanul. Timp de 18 ani a jucat în Germania, iar ultimii cinci – în Franţa. Tocmai de aceea, viitorul arată puţin diferit. „Când ajung în România (n.r. – după pandemie) vreau o pauză, fără tenis de masă! Planuri pe mai departe am tot în tenis de masă, ca antrenor. Eu sper ca în România, dar se poate şi altundeva. Însă mai întâi – maxim un an de pauză, în România. Abia aşteptăm să ajungem în România. Iar Franţa rămâne, deocamdată, în trecut“.

70 de minute a durat cel mai lung meci al carierei lui Adrian Crişan, la Beijing, în faţa lui Vladimir Samsonov (Belarus)

Adrian Crişan a alcătuit topul meciurilor jucate în carieră:

* meciul cu Timo Boll, la Londra 2012, când am ajuns până în sferturi la Jocurile Olimpice;
* meciul cu Ryu Seung Min (campion olimpic la Atena 2004), din finala Bundesliga 2013;
* meciul cu Lee Sangsu din primii 32 la Rio 2016 (când am ajuns până în optimi)
* meciul cu Joao Monteiro de la Campionatul European din 2012, când am adus României prima medalie după 52 ani!

Reperele carierei lui Adrian Crişan:

Campion al României: 10 titluri la simplu, 7 la dublu masculin şi 2 la dublu mixt
Cea mai bună clasare a carierei: 10 mondial, în ianuarie 2006
Palmares european pentru România: bronz la Campionatul European din 2012 – la simplu, locul 5 la Jocurile Olimpice de la Londra, trei medalii de bronz la Campionatul European pe echipe, bronz la dublu mixt în 2011
5 selecţii în echipa Europei
În Germania: Campion în 2004 şi 2013, 3 Cupe între 2002 şi 2004
În Franţa: campion în 2018 şi vice-campion al Franţei cu echipa La Romagne.
Câştigător al Cupei ETTU în 2017 cu La Romagne

sursa: adevarul.ro