La mulţi ani, Mihai Şora

Mihai Şora s-a născut pe 7 noiembrie 1916, Ianova, comitatul (jud.) Timis, Austro-Ungaria, fiul lui Melentie Şora, preot ortodox si al Anei (n. Bogdan).

Scoala primara, comuna Izvin, jud. Timis si Timisoara (1923-1927), apoi Liceul “Constantin Dia-conovici-Loga” din Timisoara (1927-1934), unde a studiat temeinic filosofia si limbile clasice, latina si elina, isi face apoi studiile de filosofie la Univ. din Bucuresti (1934-1938); audiaza cursurile lui Nae Iones-cu si Mircea Vulcanescu, iar la seminar il are asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului francez, soseste in ian. 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teza despre “La notion de la grace chez Pascal”. in iunie 1940 paraseste Parisul, amenintat de inaintarea vertiginoasa a Wehrmachtului, si, dupa lungi peregrinari, se stabileste la Grenoble (1940-1945), unde oficia, la celebra Univ., Jacques Chevalier, un “pascalizant inrait”. in aceasta perioada, concepe prima sa carte, Du dialogue interieur, un eseu de antropologie metafizica, publicat ceva mai tarziu, in 1947, la Gallimard (in colectia “Tanara filosofie”).

In anii razboiului participa la rezistenta franceza antifascista. Cercetator stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, (1945-1948).

Când intrarea germanilor în Paris a fost iminentă, soții Șora au plecat în sudul Franței și, după lungi peregrinări, s-au stabilit la Grenoble. Aici rămân până după eliberarea Franței, în 1944, fiind martori la ororile dictaturii hitleriste. Mânat de un antifascism militant, Mihai Șora s-a înscris în Partidul Comunist Francez. În cartea-interviu redactată de Leonid Dragomir, Mihai Șora își explică opțiunea politică de atunci:

„Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii ’30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant.”

Între anii 1945 și 1948 activează ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique în anul 1947. Cartea a avut ecouri printre mari personalități filosofice franceze. A refuzat cetățenia franceză care i-a fost propusă imediat după apariția cărții la Gallimard.

În 1948 a plecat în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să îl urmeze. Forțat să stea în România după 1948, Sora și-a manifestat dezacordul față de comuniștii aflați la putere, precum și față de ideologia promovată de aceștia, iar timp de 20 de ani nu a publicat nimic.

Revinirea in tara in toamna anului 1948, a fost cu intentia de a se reintoarce, dar granitele fusesera deja inchise. Dupa numeroase cautari si tatonari specifice acelor vremuri, redactor-sef la Editura pentru Literatura, fondator al noii serii BPT. Alte carti publicate: Sarea pamantului (1978), al carui text apare mai intai in paginile rev. Familia; A fi, a face, a avea (1985) ; Eu & tu & el & ea sau Dialogul generalizat (1990). Dupa dramaticele evenimente din dec. 1989, a fost ministru al invatamantului, in primul guvern democratic provizoriu. Membru fondator al Grupului de Dialog Social si al Aliantei Civice. A colaborat la Familia, Romania literara, Viata Romaneasca, Ramuri, Cronica, Vatra, 22 etc. Versiunea romaneasca a cartii de debut a aparut in 1995, traducatorii tinand seama de corecturile ulterioare ale autorului facute pe originallul francez. A tradus din Jean-Jacques Rousseau, Visarile unui hoinar singuratic si Sartre, Cu usile inchise (in colab.). Prezenta oarecum discreta, insa incontestabil reper de demnitate morala si intelectuala, SORA este unul dintre cei mai inseninati filosofi si ganditori romani, comparabil cu C. Noica, in ce priveste intemeierea discursului filosofic pe virtualitati le insesi ale limbajului. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1978 pentru Sarea pamantului si pe 1998 pentru Firul ierbii.

A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948–1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde are meritul editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (acronim pentru „Biblioteca Pentru Toți”). În urma publicării Antologiei poeziei interbelice, în care erau prezenți poeți ca Nichifor Crainic și Radu Gyr, foști deținuți politici, iar, din emigrație, Aron Cotruș, Ștefan Baciu și Horia Stamatu, este imediat înlăturat și trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedică.

După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990). Și-a dat demisia din guvern în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990, fiind singurul ministru din guvern care a făcut acest gest. Șora a refuzat să fie reconfirmat pe post în guvernul constituit după alegerile din mai.

În anul 2000, Mihai Șora și alți intelectuali (Sorin Vieru, Horia Roman Patapievici) s-au alăturat unei manifestații împotriva lui Corneliu Vadim Tudor și a extremismului politic. Mihai Șora a fost unul dintre oponenții vocali ai modificărilor la legile justiției, care au declanșat protestele din 2017–2018, alăturându-se deseori demonstranților, în ciuda vârstei înaintate și sănătății precare. În timpul manifestațiilor de stradă împotriva OUG 13/2017, Mihai Șora și-a făcut publică poziția:

„Nu în 1990 ne întoarcem, ci în 1947.

Ceea ce au făcut guvernanții în această noapte pot face oricând, în orice moment, cu orice lege, nu doar în Justiție. Dacă acum pui lacăt pe independența Justiției, mâine poți interzice circulația persoanelor, poți suprima internetul, presa liberă; poți închide granițele, poți trimite oamenii în lagăre, la munca silnică ori îi poți, pur și simplu, extermina. Iar toate acestea în numele votului democratic care te-a adus la Putere, în numele „democrației”, al poporului… În numele „democrației populare”.
Mecanismul de atac la statul de drept este predictibil și își dovedește, iată, ciclicitatea implacabilă. A fost noaptea minții guvernanților. Este prea mult și prea periculos pentru a-i lăsa să-și facă în continuare de cap!”

Mihai Șora s-a căsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Șora.

Prima lui soție, scriitoarea Mariana Șora, a părăsit România la sfârșitul anilor ’70; a decedat la München, în Germania, în anul 2011, la vârsta de 94 de ani. Din această primă căsătorie, Mihai Șora are trei copii: Alexandra, Andrei și Tom.

 

 

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.