Lacul Colibița-marea de la munte, un loc din nordul Transilvaniei plin de istorie, mister și imagini de poveste

Mereu auzim povești minunate despre locuri din întreaga lume, despre insulele Greciei, despre vacanțele din Thailanda și multe altele. Există și în România un astfel de loc unde simți că ești într-o lume aparte.

Este în munți, la sute de kilometri de Marea Neagra, dar are și plajă. Este la 900m altitudine, aproape de Pasul Tihuța, la trecerea din Transilvania în Moldova, un loc de basm din județul Bistrița-Năsăud.

Cuvintele insa sunt prea mici pentru a cuprinde frumusetea lui. Iti spunem mai bine cum poti ajunge la el, la ce sa te astepti si unde te poti caza, ca sa te bucuri de acest loc frumos asa cum se cuvine.

Cum ajungi la Colibita

Satul transformat într-o stațiune cu renume, Colibița, se bucură de o amplasare pitorească: pe Valea Bistriței, între doi munți – Bârgău și Călimani.

Ca să ajungi la Lacul Colibița trebuie să străbați drumul care șerpuiește dincolo de Bistrița Bârgăului si care te conduce (în jur 7 km) către o zonă sălbatică, dar frumoasă. În cale îți apare la un moment dat barajul de acumulare și, bineînțeles, Lacul Colibița. Priveliștea care ți se derulează în fața ochilor nu-i decât “o porție ” de frumusețe; ca să-l străbați de jur împrejur și să-i devoalezi toată splendoarea, ai nevoie de vreo două ore cu mașina. Merită efortul, pentru că peisajul oferit de lac și de cei doi munți care-l păzesc dintotdeauna, Strunioru și Bistricioru, te lasă fără suflare.

Legende si povesti

Despre satul Colibita se spune ca ar fi existat încă din anul 1850, ce-i drept, pe atunci având doar 14 locuitori care-și duceau traiul zilnic in colibele lor (de unde si numele de “Colibița ”). Ca să-și poata duce materialul lemnos la târgul din Mureșenii Bârgăului, era nevoie de un drum; acesta a aparut abia in 1869, în același an cu biserica din localitate. Un tâmplar german, W. Ianitchi, a intuit potențialul turistic al zonei și a construit câteva case de vacanță, care erau destinate in principal sașilor din Bistrița. Se intampla pe la 1918. Dar din păcate (sau, am putea spune acum, din fericire), în 1979 a apărut ideea amenajării unui lac de acumulare exact in acea zonă, așa că satul a fost strămutat în apropiere, în așa-numita localitate Mița. Fiind amenajat chiar in fosta vatra a satului, lacul a preluat numele localitatii care a fost practic inundată.

Legendele locului povestesc cum ca pe fundul lacului ar exista o parte din casele scufundate, inclusiv vechea biserică din Colibița – mai mult, se spune că atunci când scade nivelul apei, se poate vedea crucea de pe acoperișul bisericii. De aceea auzi sătenii povestind că lacul este blestemat și că în fiecare an își cere tributul, plătit cu o viață omenească.

Astăzi, frumusețea lacului de acumulare și proprietățile curative ale aerului din Colibița atrag foarte mulți turiști români și străini. Aerul este atât de curat și bogat în ozon încât poate vindeca orice bolnav de tuberculoză. În zonă există, de altfel, și un sanatoriu specializat in tratarea bolilor pulmonare.

Recommended For You

2 Comments

  1. As vrea si eu sa stiu o agentie de turism care face excurii (circuite) care sa aiba in circuit si Colibita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.