OPINII

Lăsăm formele fără fond să ne domine sau facem ceva_

Autor: Mihai Neamţu

Suntem prinși zilnic într-o mulțime de activități: muncim, plătim facturi, alergăm în toate direcțiile și chiar n-avem timp să mai analizăm simptomele revoluției anticulturale propusă de Stânga radicală. Ascunși la București sub umbrela mincinoasă autodenumită „Dreapta unită”, o armată de activiști încruntați ai ideologiilor progresiste se lansează în bătălia pentru resurse, putere și influență. Cer votul dumneavoastră oameni care disprețuiesc memoria înaintașilor, istoria națională sau eroii civilizatori ai Occidentului.

Ne imaginăm, poate, că România va fi scutită de fenomenul dărâmării statuilor, dar extremiștii Stângii globaliste — cuibăriți vremelnic prin buzunarele unor moderați „liber-schimbiști” (vorba lui Caragiale) — își propun lichidarea oricăror forme de atașament al tinerilor față de ideal, credință, familie, proprietate, patrie, pământ sau cer.

Așa cum Lenin a propus inițial eliminarea ordinii feudale din perioada țaristă, pentru a instala mai apoi cenzura, propaganda, justiția criminală și teroarea de Stat, la fel progresiștii de astăzi ne cheamă să combatem libertatea de expresie pentru a distruge, în fapt, instituțiile tradiției, bazele capitalismului sau fundamentele creștinismului — toate în numele „justiței sociale” și a utopicei egalități între oameni, culturi sau civilizații.

Citiți, vă rog, textele „umanist-atee” ale indignaților care aplaudă la noi „Black Lives Matter”. Veți descoperi clocotul resentimentului, vehemența protestului și voluptatea distrugerii. Denunțul iconoclast, delațiunea vicleană și demascarea aproapelui (acuzat de rasism, medievalism, creștinopatie sau homofobie) sunt practici sociale curente care au transformat niște oameni frustrați, dar hiper-vigilenți, în veritabile bâte și ciocane virtuale ale Stângii radicale. Din stradă, ce-i drept, mineriadele s-au mutat în mediul online.

Rezultatul? Cenzurarea vocilor dizidente, intimidarea condeielor nărăvașe, hărțuirea politicienilor curajoși, ponegrirea creștinilor, subminarea valorilor clasice, macularea marilor personalități (de la Regina Victoria la Mahathma Gandhi, acuzați de vini imaginare)…

Comportamentele bizare devin astăzi norme aplaudate, perversitatea ia chipul diversității iar normalitatea echivalează cu „dictatura majorității.”

E penibil, spun avocații Stângii revoluționare, să mai îngenuchezi, să te rogi, să te închini ori să mai faci metanii într-o biserică. Nu-s deloc ciudate, în schimb, discuțiile despre masturbarea la doar patru anișori și nici apucăturile orgiastice care fac din oamenii raționali niște patrupede behăitoare.

După câțiva ani de îndoctrinare la școala progresismului, inima omului nu mai poate distinge urâtul de frumos, adevărul de minciună sau binele de rău. Dispare și diferența dintre lucrurile cu adevărat importante și problemele triviale: mofturi, răzgâieli, prostii.

Nesocotim eroii, umilim dascălii, vandalizăm statuile, ardem steagul național, batjocorim soldații, hulim polițiștii, denigrăm slujitorii altarelor, însă vrem să impunem copiilor educația sexuală încă din primii ani de grădiniță… Și dăi, și luptă…

Copiem din Occident formele fără fond, iar nu lucrurile bune și serioase. Mimetismul pseudocultural și maimuțăreala artistică iau locul atitudinii curajoase, individualismului creator sau gândirii libere.

Rezultatul? Oameni educați, înzestrați cu o evidentă inteligență tehnică (buni la statistică, filozofie, economie, arhitectură sau matematică) ajung niște frunze uscate, bătute de vânt.