OPINII

Mă retrag din orice discuție politică. NU ARE SENS

Nu am fost niciodată membră în nici un partid politic . Am fost implicată ca studentă în evenimentele din 89 si mai ales am participat aproape zilnic la manifestația din Piața Universității din 90 .
A fost oribilă perioada aceea , în care ajunsesem să ne certăm chiar rude apropiate din cauza minciunilor și dezinformarilor infernale din televiziunea ( unică – pe atunci ) si din o bună parte a presei .
Am vrut să plec după bătaia minerilor mai mult sau mai puțin reali care ne-au bătut și fugărit pe străzile capitalei .
Am rămas totuși pentru că familia a reușit să își impună punctul de vedere și, mai ales, pt că nu aveam bani să ajung la Ambasada SUA din Budapesta să dau examenul . Nu aveam bani . Nu eram membri UE .
Eram abia ieșiți dintr-un regim dictatorial cumplit și am sperat că sunt suficient de tânără cât să prind vremuri mai bune în țara asta pe care o iubesc enorm . Eram supărată pe Brucan când ne-a spus că fiind ,,stupid people ” vom avea nevoie de 20 de ani pentru a învăța ce înseamnă democrația .

La 29 de ani de atunci nu știu dacă regret că nu am plecat odată cu toti colegii mei de grupă în SUA .
Știu sigur că din 4 în 4 ani votam cu speranța că va fi altfel , că va fi mai bine ; nu mi-a trecut nicio secundă prin cap să nu merg la vot știind că niște tineri entuziaști au murit pentru ca noi să putem vota  ( doar în 2000 nu am putut vota – mi-era imposibil să aleg între doi oameni care îmi păreau la fel de toxici la momentul respectiv ) .
În rest : am fost lipitoare voluntară de afișe Pnl în 90 , perioadă în care îți trebuia un curaj enorm să faci asta pentru că riscai să fii bătut de hoarde de FSN- iști plini de ură ) , am fost băsistă – mai băsistă decât TB însuși , pentru că părea singurul ce putea să schimbe ceva cu adevărat ( spre deosebire de dl. prof Constantinescu – prea moale pentru a ține piept mafioților , care s-a declarat el însuși învins și a plecat stropit cu cerneală ). Am ajuns la disperare pentru că am văzut an de an cum se degradează an de an totul în țara asta .

Am crezut că e suficient să muncesc mult , mult , mult . Și am făcut-o . M-am afundat într-o muncă la care am rezistat doar pentru că iubesc această specialitate – ATI – nu am văzut lumina zilei toti cei 5 ani de rezidențiat . Nu mă plâng pentru că nu poți fi bun decât dacă stai mii de ore lângă pacienți ; degeaba citești cărți dacă nu stai lângă pacienți , dacă nu le urmarești evolutia zilnic . Abia apoi înțelegi și tratatele.

Au venit copiii . Spital , 10 garzi pe lună și copii . Plecat de acasă când un pacient nu era bine , chiar de era medic de gardă . Mi se părea că e răspunderea mea dacă eu i-am dat prima anestezie . Am plecat de zeci de ori noaptea la spital ca să ajut . Am facut-o mereu cu gândul că pacientul acela poate fi un prieten sau un membru al familiei mele .
Am crezut că e suficient să încerc să fiu cât mai bine pregătită și cât mai corectâ .
Astăzi , de fapt de câteva luni bune , am realizat că astfel de oameni nu au nicio șansă în această țară .
Nu suntem doriți , mulți se uită la noi ca la nebuni , cei mai mulți se distanțează fie și numai de frică , cei mai mulți tac , deși știu ce mizerie e în sistem – tac fie pentru că au avantaje , fie din slugărnicie , fie de frică .
Am trăit zilele astea cele mai triste zile ale existenței mele , pentru că am realizat că totul e mult mai rău ca în 90 .
Nu e nicio exagerare . Din multe puncte de vedere e mai rău ca pe vremea lui Ceaușescu.

Nu îmi săriți la jugulară : gândiți-vă puțin – cei ce ați apucat acele vremuri – și veți realiza că nimeni nu își permitea să dea legi pro- infracțiuni ( chiar dacă le făceau ) și – mai ales-se muncea . După 29 de ani constatăm că am devenit o țară în care nu se mai respectă nici măcar regulile bunului-simț , în care cu cât ești mai slab pregătit, ai șanse mai mari să ajungi ministru.

Nu mai am speranță. Nu cred că se mai poate schimba ceva în bine.
Eu mă retrag din spațiul public , mai ales că postările mele – deși sunt un om simplu , fără funcții – sunt tot mai des raportate și nu merită .
Atenție : în ultimul an au plecat din țară peste 120.000 de români – tineri , în plină forță . Rămân sate întregi goale . Mă retrag din orice discuție politică .
NU ARE SENS .
#useless #jocurileaufostfăcute #noapteaminții #țaraanalfabeților

Text preluat de pe pagina de facebook

Laura Zarafin