Mari oameni politici. Take Ionescu

Pe numele său adevărat Dumitru Ioan, Take Ionescu s-a născut pe 13 octombrie 1858 la Ploieşti, într-o familie modestă de negustori. Originea sa i-a interzis de la bun început ascensiunea în lumea politicii, o sferă rezervată doar privilegiaţilor vremii veniţi din familii bogate. Take Ionescu a spart însă tiparele şi fiul negustorului modest din Ploieşti a ajuns unul dintre cei mai importanţi oameni ai României. În timpul liceului şi-a schimbat numele din Ioan în Ionescu. A plecat la Paris pentru a studia Dreptul şi a devenit doctor în avocatură. Revenit în ţară şi-a început cariera de avocat şi în scurt timp a căpătat renumele de ”Gură de aur”, datorită talentului oratoric excepţional.

S-a înscris în Partidul National Liberal, iar la alegerile din 1884 a fost votat deputat de către colegiul al III-lea de Ilfov. Peste doi ani, în 1886 a părăsit liberalii, nemulţumit de politica lui Ion Brătianu. La alegerile din 1888 a candidat ca independent, programul său politic fiind cunoscut sub numele de ”takism”.

Curtat de Lascăr Catargiu, în 1891 acceptă să intre în rândurile Partidului Conservator şi a fost numit ministru al cultelor în cabinetul Catargiu. S-a rupt de conservatori şi a înfiinţat în 1908 Partidul Conservator Democrat, cu care a reuşit să obţină rezultate bune la alegeri. În 1913, Take Ionescu a devenit ministru de Interne. În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, potrivit căreia în subordinea lui au intrat servicii centrale şi speciale. Denumirea partidului înfiinţat de Take Ionescu a cunoscut de-a lungul anilor mai multe variante. În urma fuziunii cu Partidul Conservator-Nicolae Filipescu, PCD a adoptat de numirea de Partidul Conservator Naţionalist. După Marea Unire, s-a intitulat Partidul Conservator Unionist, iar apoi a căpătat denumirea de Partidul Democrat.

La începutul anului 1917, situaţia din România era una tulbure, în contextul Primului Război Mondial. Take Ionescu deţinea funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.

Ca om politic, Take Ionescu a avut o mare ambiţie. Aceea de a deveni şeful Consiliului de Miniştrii. La sugestia regelui Ferdinand I, pe 11 decembrie 1921, Take Ionescu şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de Externe cauzând astfel o criză politică ce l-a determinat pe Alexandru Averescu să depună mandatul guvernului peste două zile. În aceste condiţii, şeful statului l-a numit pe Take Ionescu preşedinte al Consiliului de Miniştri. Guvernul său a primit însă un vot de blam în Parlament, iar Take Ionescu a fost nevoit să-şi depună mandatul la scurt timp de la învestire.

Dezamăgit de votul de blam primit, politicianul a plecat în vacanţă, în vara anului 1922. În Italia, la Napoli, marele om politic nu şi-a găsit însă liniştea, ci sfârşitul. Afla în luna iunie într-un restaurant din Napoli, Take Ionescu nu refuză o porţie de stridii pe care o vânzătoare i-a oferit-o, se spune, insistent. Din cauza stridiilor infectate, i se declanşează o infecţie bacteriana care îi este fatala.

La moartea lui Take Ionescu, deşi acesta i-a fost înverşunat opozant, Carol I avea să spună despre politician că a reprezentat „omul cel mai inteligent din timpul domniei mele”. Rămas în istorie pentru talentul său oratoricesc de pe urma căruia şi-a căpătat porecla de ”Gura de aur”, Take Ionescu a avut o ascensiune ieşită din comun pentru condiţiile secolului trecut

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.