eugen simion
EDUCAŢIE/CULTURĂ

Mari scriitori români. Eugen Simion

Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova.
Urmează Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, astăzi Colegiul „I.L. Caragiale”, apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde îi are ca profesori, printre alţii, pe Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan.

Îşi dă doctoratul cu o teză despre Eugen Lovinescu, coordonată de profesorul Şerban Cioculescu. Este, pe rând, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (1957-1962), redactor la Gazeta Literară (1962-1968), lector universitar la catedra de Istoria Literaturii Române din cadrul Facultăţii de Litere, Bucureşti (1968-1971), lector invitat de limbă română la Universitatea Sorbona, Paris-IV (1970-1973), conferenţiar universitar al Facultăţii de Litere Bucureşti (1973-1990) şi, din 1990, profesor deplin la aceeaşi facultate.

Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească: “Proza lui Eminescu” (debut editorial, 1964); “Orientări în literatura contemporană” (1965); “Eugen Lovinescu, scepticul mântuit” (1971, a doua ediţie în 1994); ciclul “Scriitori români de azi” (I – 1974, II – 1977, III – 1983, IV – 1989), “Dimineaţa poeţilor” (1980, reeditat în 1995, 1998, 2014); “Sfidarea Retoricii” (1986, 1999); “Moartea lui Mercuţio” (1993, 2002); “Convorbiri cu Petru Dumitriu” (1994, 1998, 2011); “Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii” (1995); “Fragmente critice” (I – 1997: “Scriitura publică, scriitura taciturnă”; II – 1998: “Demonul teoriei a obosit”; III – 1999: ”Mit. Mitizare. Mistificare”; IV – 2000); “Ficţiunea jurnalului intim” (2001, I – “Există o poetică a jurnalului?”, II – “Intimismul european”, III – “Diarismul românesc”); ”Eliade, romancier” (Paris, Editions Oxus, 2004); “În ariergarda avangardei” (2004); “Tânărul Eugen Ionescu” (2006, publicată în limba franceză, ”Le jeune Eugen Ionescu”, 2013); ”Ion Creangă. Cruzimile unui umorist jovial” (2011, reeditată în 2014 şi 2017); “Mircea Eliade – Nodurile şi semnele prozei” (2005, reeditată în 2011); ”În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor” (2012); ”Cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor” (2014), ”Alexandru Odobescu, un romantic erudit şi anxios, iubitor de reverii clasicizante” (2016), potrivit dicţionarului ”Membrii Academiei Române 1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003) şi www.fnsa.ro.

Este şi autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii (Mihai Eminescu, ”Proza literară”; Eugen Lovinescu, ”Scrieri”, 9 volume; Mircea Eliade, ”Proza fantastică”, 3 volume; ”Antologia criticilor români”, 2 volume; Mihai Eminescu, ”Proză”, ş.a.), a prefaţat numeroase ediţii din scrierile lui Tudor Arghezi, Blaga, George Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanţa Buzea ş.a.

Ca preşedinte al Academiei Române, a iniţiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea şi încheierea ”Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), ”Dicţionarul General al Literaturii Române”, ”Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, ”Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), ”Gramatica Limbii Române”, ”Micul Dicţionar Academic”. De asemenea, o realizare culturală de importanţă excepţională a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri. Un alt proiect cultural de anvergură al lui Eugen Simion este Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români. Iniţiată în 1999, aceasta numără până în prezent 207 volume, în ediţii ştiinţifice.

Membru al Academiei Europene cu sediul la Londra (1992), membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari (Paris, 1992), preşedintele Comitetului Naţional Român UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale (1992), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1999), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice a Franţei (2004), membru al Academiei de Ştiinte şi Litere din Danemarca (2003), membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa – corespondent străin (2004), membru al Academiei din Atena (2009); membru al Academiei Regale a Doctorilor (Spania); Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară (Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea “Valahia” din Târgovişte, Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş, Universitatea “George Bacovia” din Bacău, Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, Universităţii de Vest ”Vasile Goldiş” Arad, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Universitatea ”Titu Maiorescu” din Bucureşti, ş.a.), dar şi din străinătate, potrivit www.fnsa.ro şi www.omniscop.ro.

A fost ales, la 9 martie 1991, membru corespondent al Academiei Române, iar la 12 martie 1992 membru titular; vicepreşedinte (1 februarie 1994- 16 ianuarie 1998), preşedinte interimar (15 octombrie 1997-16 ianuarie 1998) şi preşedinte al Academiei Române, ales la 16 ianuarie 1998, reales la 11 februarie 2002. A deţinut această funcţie până la 20 aprilie 2006, notează www.omniscop.ro.

A fost distins cu Premiul Academiei în 1977 şi de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 2006 a primit premiul pentru Opera Omnia din partea Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Premiul naţional pentru activitatea de coordonare a colecţiei „Opere fundamentale” a Academiei Române.