Mari scriitori români. Marin Preda

Marin Preda este unul dintre cei mai mari şi mai cunoscuţi scriitori români. Romanul Moromeţii a fost unul de mare inspiraţie, scriere care îl va poziţiona pe scriitor ca lider în cadrul nu doar al generaţiei sale, ci și al peisajului literar contemporan. Şi această lucrare va fi distinsă, în 1957, cu Premiul de Stat. Romanul va fi transpus cinematografic în 1986, de către Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Ilie Moromete.

Cel mai iubit dintre pământeni, este de asemenea unul dintre cele mai puternice romane din seria scrierilor despre obsedantul deceniu din literatura română.

Marin Preda s-a născut la 5 august 1922 în comuna Siliştea-Gumeşti din judeţul  Teleorman. Familia este una numeroasă, cu mulţi  frați și surori, unii și din căsniciile anterioare ale părinţilor: Marin este frate cu Ilinca şi Alexandru (Sae); după tată cu Ilie, Gheorghe şi  Ion, iar după mamă cu Maria şi Miţa. Întregul material genealogic  și biografic va fi transfigurat în ciclul Moromeţilor.

Până în 1937 îşi petrece copilăria în satul natal, urmează,  cu unele întreruperi, cursurile şcolii primare și complementare din satul natal. Învăţătorului Ionel Teodorescu (pe care îl are ca dascăl între 1930 şi 1934) îi păstrează o amintire luminoasă, socotindu-l unul dintre factorii decisivi ai viitorului său destin, prin faptul că reuşise să-i convingă tatăl de necesitatea de a-l lăsa la şcoală. O fotografie din această perioadă îl arată cu privirea pierdută şi cu simţuri aparent adormite; această „blegeală” va fi comentată în romanul autobiografic Viaţa ca o pradă şi va fi socotită un simbol al unei conștiințe cu evoluții lente și insidioase, înclinate spre reflecţie. În 1937 susține examenul de şapte clase în comuna Ciolănești, absolvind cu media 9,15.

Marin Preda impreuna cu tatal sauDupă 1937, Marin Preda pleacă, împreună cu tatăl său, la Câmpulung Muscel, pentru a da admitere la Şcoala Normală; va fi respins, din pricina miopiei. Totodată, încearcă, fără succes, să se înscrie la Școala de Arte și Meserii din localitatea Miroși (Teleorman). Aici are loc întâlnirea (socotită, mai târziu, providenţială) cu „falsul librar”, care îl sfătuiește să încerce la Școala Normală din Abrud, unde, de altfel, va reuși primul pe listă (cu media 10). Un an mai târziu, în 1938, în urma desfiinţării Şcolii Normale din Abrud, elevii sunt repartizaţi la unitatea din Cristur-Odorhei.

Marin Preda in tinerete fotografie din perioada razboiului În urma semnării Dictatului de la Viena, în toamna anului 1940, Marin Preda se mută la Școala Normală din București. Acest transfer va fi resimţit ca o ruptură definitivă, fără cale de întoarcere, de satul natal și de universul familial. Scena despărţirii de tată, pe peronul gării, rememorată în romanul Viaţa ca o pradă, este una antologică.

1941-1948 – În această perioadă, Marin Preda se apropie de grupul „Albatros”, condus de poetul Geo Dumitrescu, și își face ucenicia în presa literară. Îi cunoaște, astfel, pe Ion Caraion, Virgil Ierunca, Marin Sârbulescu, Tiberiu Tretinescu, Sergiu Filerot. Este angajat pe post de corector la ziarul Timpul unde va debuta, în nr. din 15 şi 16 aprilie 1942, cu schiţa Pârlitu’. În aceeaşi revistă va publica, de-a lungul anului 1942, o serie de proze, unele reluate în volumul de debut Întâlnirea din Pământuri: Strigoaica, Calul, Salcâmul, Noaptea, La câmp. Salcâmul este embrionul viitorului roman Moromeţii. De altfel, scriitorul ar fi încercat să debuteze chiar în paginile revistei Albatros, dar se pare că schiţele i-ar fi fost eliminate de cenzură. În 1943 frecventează cenaclul lui E. Lovinescu și citeşte o proză intitulată De capul ei (astăzi pierdută); criticul îi remarcă talentul cert, dar se arată contrariat de formula inovatoare a prozei sale (de tip comportamentist). La recomandarea criticului, Ion Vinea, poet şi jurnalist cunoscut, îl ajută să se angajeze la Evenimentul zilei. Îi apar nuvelele În ceată (ianuarie 1946) sau Întâlnirea din Pământuri (decembrie 1945).

Este secretar de presă la Ministerul Informaţiilor. Debutează cu volumul de nuvele Întâlnirea din Pământuri.

În 1955 apare, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, romanul Moromeții (primul volum), scriere care îl va poziţiona pe scriitor ca lider în cadrul nu doar al generaţiei sale, ci și al peisajului literar contemporan. Şi această lucrare va fi distinsă, în 1957, cu Premiul de Stat. Romanul va fi transpus cinematografic în 1986, de către Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Ilie Moromete. Începe să lucreze la un nou roman, Risipitorii, în care încearcă, prin intermediul personajului Constanţa, să îşi transfigureze propria perioadă de depresie. În caietele de creaţie ale scriitorului, acest proiect se desfăşoară în paralel cu un altul, care se va încheia, după aproape 10 ani, cu apariţia romanului Morometii II.

În 1967 este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor (reales în 1977). Scrie piesa de teatru Martin Bormann, care se va monta la Teatrul Naţional în stagiunea 1967-1968. Tot în 1968 apare romanul Intrusul care va fi distins, în același an, cu premiul Uniunii Scriitorilor.

1970 – martie – Devine directorul recent înfiinţatei edituri Cartea Românească.

1971 – Apare volumul de eseuri Imposibila întoarcere. Prin titlu şi mai ales prin conjunctura publicării (după Tezele din iulie), scrierea este resimţită, de către breasla scriitorilor, ca opoziţie făţişă, deşi indirectă, la mecanismele totalitare. Mai mult, tot în acest an, Marin Preda are o întrevedere cu Nicolae Ceauşescu, în timpul căreia rosteşte o frază memorabilă: „Dacă reintroduceţi realismul socialist, eu mă sinucid!”

1972 – Apare, la Cartea Românească, romanul Marele singuratic, distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. Editează şi o antologie din opera lui Caragiale, în două volume, semnând, totodată, şi prefaţa. Face o călătorie la Paris, unde se va întâlni cu Eugen Simion, lector, pe atunci, la Sorbona. Criticul va rememora prezenţa lui Preda în jurnalul său Timpul trăirii, timpul mărturisirii.

Marin Preda impreuna cu familia1973 – La Biblioteca Academiei R.S.R., Marin Preda se documentează în vederea scrierii romanului Delirul. La Editura Albatros, apare volumul Convorbiri cu Marin Preda, realizat de Florin Mugur. Tot acum este publicată şi ediţia definitivă a volumului de debut, Întâlnirea din Pământuri.

1974 – Este ales membru corespondent al Academiei Române.

1975 – Apare romanul Delirul. Scriitorul intenţiona să publice, în anii următori, şi un al doilea volum; ambele ar fi constituit partea intermediară a proiectatei tetralogii a Moromeţilor (alături de Moromeţii I şi II).

Marin Preda1977 – Apare romanul autobiografic Viaţa ca o pradă, distins cu premiul Uniunii Scriitorilor (ed. II, în 1979). Din acest an datează şi un proiect intitulat Primăveri interzise, embrionul viitorului roman Cel mai iubit dintre pământeni.

1978 – Este delegat al Uniunii Scriitorilor la un Congres al PEN-Clubului.

În 1980 participă la campania electorală pentru alegerea ca deputat în Marea Adunare Naţională (circumscripţia Drăcşenei – Teleorman).
Primăvara – Apare Cel mai iubit dintre pământeni, unul dintre cele mai puternice romane din seria scrierilor despre obsedantul deceniu din literatura română. Prin impactul ei demascator, ecoul acestei scrieri ia, în marea masă a cititorilor, proporţii ample, neatinse, după 1944, de o altă creaţie românească.
Pe 16 mai Marin Preda moare la Mogoşoaia. Dispariţia sa este puternic resimţită în rândul scriitorilor.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.