ULTIMA ORĂ, ACTUALITATE, OPINII

Memoria zilei: 19 februarie – s-a născut marele sculptor Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși s-a născut la data de 19 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj. După terminarea școlii (1894-1898), vine la București unde termină Școala de bellearte în 1902. În 1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București.

Decide să plece la Paris, capitala artelor, parcurgând drumul către capitala Franței pe jos.

Trece, mai întâi, prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa, se oprește apoi la Viena, unde lucrează la un atelier ca decorator de mobilier și unde vizitează muzee cu opere de artă inaccesibile în România, printre care sculpturi egiptene care au avut, mai apoi, o reală influență asupra operei sale. Pleacă din Viena spre Munchen, în 1904, apoi trece prin Bavaria, Elveția și ajunge la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville se îmbolnăvește, apoi se recuperează într-un spital de maici și pleacă spre Paris cu trenul.

În 1905, reușește să intre la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906. Refuză să lucreze în atelierul celebrului Auguste Rodin, rostind sintagma celebră: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic). În același an, 1906, a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris, iar un an mai târziu, 1907, creează prima versiune a „Sărutului”, temă ce se va regăsi în Poarta Sărutului, parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu. Închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

Constantin Brâncuși a făcut Statului român oferta de a-i lăsa moștenire 200 de lucrări și atelierul său din Paris, Impasse Ronsin nr. 10. La 7 martie 1951. Într-o ședință prezidată de Mihail Sadoveanu, Secțiunea de Știința Limbii, Literatură și Arte a Academiei Republicii Populare Române a luat în discuție această propunere. La ședință au participat George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Al. Toma, George Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius și Krikor H. Zambaccian. Academicienii și intelectualii români au respins oferta lui Brâncuși, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente și astfel atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez, Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) deținând acum un număr important de lucrări ale marelui sculptor.

Constantin Brâncuși moare la 16 martie 1957, mărturisind că se stinge „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea” și este înmormântat pe 19 martie la cimitirul Montparnasse din Paris.

Astăzi, memoriei lui Brâncuși îi sunt atribuite Cartierul și Parcul Constantin Brâncuși din București, diverse străzi din București, Chișinău, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cluj, Arad, Timișoara, Oradea, Petroșani, Motru, Șelimbăr, unități de învățământ din Satu Mare, Oradea, Cluj, Târgu Mureș, Medgidia îi poartă numele și în Parcul Regele Mihai I al României din București se află statuia lui, dăltuită de Ion Irimescu. Există o mulțime de studii despre marele sculptor român și în intenția regizorul Mick Davis stă realizarea unui film biografic numit „The Sculptor”.

Brâncuși este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, având o puternică influență în modul cum este perceput actul artistic, în general, cel sculptural, în special, sculpturile sale remarcându-se prin tendința esențializării formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea revelatoare a artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.