Mihai Șora: De Rusalii vă ofer flori și frunze din ierbarul meu care are peste 90 de ani

În ierbarul copilăriei mele, am adunat tot felul de plante din curtea casei ori de pe câmp, de la marginea drumului sau din pădure. Cele mai spectaculoase nu erau varietățile de trandafir de pildă, nici florile pomilor, nici frunza arțarului – cu toate că se putea întâmpla să găsești una cu multe creste simetrice, a cărei perfecțiune formală să umple toată pagina albumului… Dar nu! Cele mai grozave erau rădăcinile: ca să le poți presa bine, să „reduci“, așadar, tridimensionalitatea lor la platfusul paginii, trebuia să le cureți (cu periuța de dinți) de resturile de pământ, apoi – cu o lamă foarte fină – să le secționezi în lungime și să le desfășori în toată superbia lor devenită bidimensională. Iar, la sfârșit, printre radicele, ortostihuri, perișori, scriai frumos, cu cea mai delicată caligrafie de care erai în stare, numele savant al plantei, locul în care ai găsit-o, familia ei și alte înrudiri ori proprietăți demne de reținut. Literele ieșite din vârful peniței tale se strecurau printre firicelele plantei, făceau corp comun cu ea, alcătuiau, într-un final, o singură, desăvârșită imagine.

Ierbarul meu (de acum mai bine de nouăzeci de ani) nu s-a păstrat; e posibil să-l fi aruncat chiar eu, odată intrat la liceu. S-a păstrat doar caietul de botanică*, grație Mărioarei, sora mea mai mică și mai grijulie cu cele școlărești. Aș ține și astăzi un ierbar, cum unii țin jurnal, dacă, în locul betoanelor de pe strada mea, aș avea o curte cât de mică și trei păpădii în ea.

Dragi prieteni,

grădini nu mai am (în afara celor pe care le desenez), dar mi-au ieșit în cale frunzele croșetate ale unei artiste britanice, Susanna Bauer. De dimineață mă tot minunez privindu-le: nu doar suavitatea firului de bumbac e uimitoare, nu doar complexitatea împletiturii, cât faptul că ea este una cu frunza, cu fibra ei efemeră, fragilă și străvezie. Împletitura o pune în valoare, o salvează, în felul acesta, și nu oricum, ci înnobilând-o. Artefact și natură stau în chipul cel mai firesc laolaltă, adunate în aceeași imagine, într-o lume care, adesea, scoate la vedere doar brute și neciopliți.

Dragii mei,
în această zi de Rusalii, vă trimit alăturat inefabila grație a unor frunze, de așezat cu atenție în orice ierbar de adult.

Mihai Șora
București, 16 iunie 2019.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.