„De mult nu am mai văzut un plagiat atât de grosolan” a afirmat jurnalista Emilia Șercan!
„Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a plagiat 140 de pagini din cele 247 ale tezei sale de doctorat, adică 56,68%, adică mai mult de jumătate.
Teza este în Drept, Radu Marinescu este ministrul Justiției, iar justiția înseamnă corectitudine, echitate, legalitate.
Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în Drept în 2009, la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova, iar conținutul plagiat provine din trei lucrări. Atât! 140 de pagini plagiate din trei cărți. Ce-i drept, unele calupuri de text plagiat cuvânt cu cuvânt se întind chiar și până la 25 de pagini consecutive. Plagiat copy-paste.
Marinescu mi-a declarat astfel: „Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun”, dar și că și-a elaborat teza „în conformitate cu normele timpului și sub coordonarea unui profesor academician reputat”. „Normele timpului” încadrau plagiatul în categoria formelor de fraudă academică la momentul la care Marinescu și-a susținut teza de doctorat, adică în 2009.
Acum să vă spun ce îmi spun intuiția și experiența de peste zece ani în verificarea tezelor de doctorat ale miniștrilor: teza de doctorat a lui Radu Marinescu este plagiată în totalitate, iar ceva conținut original – adică vreo câteva paragrafe – se găsește în partea de „Cuvânt înainte” și la „Concluzii”.
De mult nu am mai văzut un plagiat atât de grosolan, cu halci de text luate consecutiv dintr-o singură sursă. Ambiția mea nu a fost, totuși, să demonstrez că toată lucrarea este plagiată, pentru că vorbim despre plagiat și la 16 pagini, ca la Ionuț Vulpescu, și la 42, ca la Nicolae Ciucă, și atunci când teza este plagiată în totalitate, ca în cazul marelui om de știință Robert Negoiță.
De ce l-am verificat pe Radu Marinescu? Pentru că verific tezele celor al căror CV miroase de la poștă a impostură. Mai urmează și alții, desigur. 🙂
Dezvăluirea integrală despre plagiatul ministrului Justiției o puteți citi pe PressOne.” (sursa Facebook)
