Moș Ioan Roată, țăranul care a contribuit la înfăptuirea Micii Uniri

Cunoscut din povestirea lui Ion Creangă, Moș Ion Roată a existat în realitate, fiind deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei și unul dintre susținătorii înfocați ai Unirii Principatelor Române și al reformei agrare. Singura inadvertență pare să fie faptul că Ion Roată nu era un moș, ci avea 50 de ani la Mica Unire.

Acesta s-a născut în satul Velnița din comuna Câmpurile de Sus (azi, Câmpuri), județul Vrancea (în trecut, Putna), într-o familie nevoiașă de țărani, Constantin și Măriuța Roată. Potrivit documentelor vremii, Ioan Roată nu știa să scrie și să citească, dar era înzestrat cu o minte ageră și o judecată dreaptă.  Era cunoscut ca un om foarte cinstit, dar  ,,cu gâdilici la limba”, adică spunea omului verde în față, după cum îl descrie Ion Creangă.

Pentru spiritul sau de dreptate, la alegerile din iulie 1858, ca şi la cele din 1857, Ioan Roată a fost ales deputat al judeţului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei, contribuind astfel la realizarea Unirii Principatelor, așa cum menţionează Mihail Kogălniceanu, ,,şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţa, Adunarea ad-hoc a votat propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gură mare în numele celorlalţi clăcăşi: ,,Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!

După Unire, Ion Roată a prezentat un act, iar Atanasie Panu a dat astfel citire la ,,Propunerea deputaţilor săteni”,  vestită “jalba” care descria cu litere de foc suferinţele seculare ale ţărănimii. Roată era primul semnatar al documentului care a stârnit vâlvă în Divan.  Considerat ,,stricător al ordinei publice”, administraţia judeţului Putna sesizează Poliţa Iaşi care-l arestează în capitala Moldovei. Abia peste câteva luni, Ministerul de Interne dispunea eliberarea deputatului pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile, cărora le cerea să garanteze că ,,numitul nu se va mai abate de la urmări şi stricarea liniştii”. Aspru persecutat de boieri şi autorităţi, Ioan Roată își părăsește locuinţa şi se mute la Gura Văii.

Ion Roată a desfăşurat şi o bogată activitate în cadrul obştei săteşti, întocmind jalbe către mai marii judeţului pentru o mai bună aprovozionare a satului cu porumb pentru hrană şi sămânţă, conducând delegaţii până la Ministerul de Interne. A luptat pentru o corectă aplicare a legii decretate de Cuza la 14 august 1864. Cu această ocazie, Ion Roată a fost numit în comisia de constatare a plasei Zabranti, Putna, iar în lipsa unui inginer hotarnic a participat efectiv la împărţirea loturilor pentru clăcăşii din Câmpurile, aşa cum au solicitat ei ca împroprietărirea să o facă ,,alesul nostru, dl. Ion Roată”.

După proclamarea independenţei, Mihail Kogălniceanu trimite prefectului de Putna la 18 martie 1878 Ordinul “Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoţitor semnat de regele Carol I, pentru a fi înmânat lui Ion Roată, ca o răsplată a contribuţiei pe care înţeleptul ţăran din Câmpurile a avut-o la înfăptuirea Unirii Principatelor, premisă a căpătării independenţei naţionale.

Ultimii ani din viaţă ai bătrânului Ioan Roată au fost întunecaţi. În 1880, prefectul de Putna duce o scrisoare lui Kogălniceanu în care plânge soarta fostului deputat ajuns la ,,sapă de lemn” şi fără nici o vită în bătătură, solicitându-i un ajutor viager. Peste doi ani, în seara de 19 spre 20 februarie 1882, Ion Roată se stingea din viaţă, la vârsta de 76 de ani și este  înmormântat cu mare cinste în Gură Văii. A murit sărac asemenea majorităţii luptătorilor sacrificaţi, iar ca un paradox a lăsat în urmă o mare bogăţie, numele său, un adevărat blazon de nobleţe, intrat în istorie şi în legendă, scoţând satul natal din negura uitării.

Sursă:https://identitatea.ro/istoria-lui-mos-ion-roata/  și romaniaonline

Recommended For You

About the Author: Rusu Cristina