de Amalia Pop
O vorbă din popor spune că: ,,Țăranul, când merge, tropăiește, și când vorbește, hodorogește,” dar adevăr grăiește, aș adăuga eu.
Cu toții știm că deciziile majore cu impact național și internațional sunt creionate, votate și implementate de către aleșii poporului, presupușii intelectuali ai neamului. Dar la fel de adevărat este că atunci când mai marii țării se află într-un impas decizional greutatea situației rămâne pe umerii poporului care, după caz, sunt fie țăranii loculului, fie tineretul-viitorul țării.
Dacă vorbim de România secolului XIX, în mod evident discutăm de aportul notabil al țăranului român, cel care a înfăptuit Mica și Marea Unire, cel care s-a identificat perfect cu noțiunea de patriotism și care a înțeles cât de important este să lupți pentru peticul acela de pământ pe care îl numeşti: ,,acasă.” Remarcabil este faptul că au existat țărani români care au ieșit din mulțime pentru a lupta pentru o cauză comună, o misiune pusă în slujba poporului din mijlocul căruia s-au ridicat.
Moș Ioan Roată este imaginea emblematică a țăranului român, imaginea curajului și a unității colective. Deputat de Putna în cadrul divanului Ad-hoc al Moldovei, vehement susținător al unirii principatelor și al reformei agrare, Ioan Roată din Putna era un om în putere, cu spirit de inițiativă și temerar al timpului său care a avut șansa de a trăi într-o Românie în care poporul avea un cuvânt de spus în ceea ce privește bunul mers al țării, calitate oficială de care a uzat pentru a face auzită vocea vrâncenilor pe care îi reprezenta și care doreau unirea, dar și pentru a milita împotriva nobilimii corupte.
Personaj real, el a devenit protagonistul unei frumoase povești din popor narate de marele scriitor Ioan Creangă.
„Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moș Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte pățise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boierești şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Şi moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, spunea Ioan Creangă.
Numele lui este identificat cu domnitorul unirii de la 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, dar și cu înfăptuirea Micii Uniri.