Națiunea e doar o familie lărgită, țara e doar o gospodărie mai mare

Autor: Adrian Papahagi

E firesc să-ți pese mai mult de copiii tăi decât de ai altora. E normal să decizi cine intră în casa ta și cine nu, sau să ridici garduri ca să nu-ți distrugă orice trecător gazonul. E legitim ca, după ce bunicii și părinții tăi au scuipat sânge ca să ridice casa în care locuiești, să o consideri a ta, să o ameliorezi permanent, să o aperi de intruși, să o lași moștenire copiilor tăi – dacă se poate, mai frumoasă decât ai moștenit-o.

Națiunea e doar o familie lărgită, țara e doar o gospodărie mai mare. Nu e nimic rasist, nimic monstruos, nimic incriminabil în grija pentru familia și moștenirea ta.

Așa cum nu inviți toți nefericiții de pe stradă în dormitorul conjugal, așa nu există niciun motiv de a invita în Europa cele 6 miliarde de oameni care trăiesc în lumea a treia, doar fiindcă ei nu au avut norocul unor bunici și părinți capabili să le lase moștenire o casă la fel de frumoasă și confortabilă.

Când vă simțiți generoși cu toată omenirea, începeți prin a fi generoși cu propria familie! Când lăcrimați de grija copiilor generici, întrebați-vă dacă ați făcut tot ce se poate pentru propriii copii (sau dacă v-ați ostenit măcar să-i faceți și să-i creșteți)! Când vreți să împărțiți averea altora, gândiți-vă câți bani ați dat pe milostenie din propriul buzunar! Înainte de a cere să primim în țara și în continentul ai căror cetățeni suntem toți nefericiții lumii, începeți prin a adăposti permanent un om mai sărac decât voi în propria casă!

Iar dacă nu faceți nimic din acestea, măcar nu clamați ipocrit altitudini morale fictive, vedeți-vă de treabă și nu ne țineți lecții!

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.