OPINII

Nu m-am născut ieri ca să nu pricep că există dezinformare și propagandă

Nu m-am născut ieri ca să nu pricep că există dezinformare și propagandă din toate părțile, mai ales în timpul unui război. (Adevărul este prima victimă intr-un război). Nici nu cred că există state neprihănite, care să nu fi comis niciodată vreo greșeală sau state care să facă numai lucruri rele. Știu de asemenea că imaginile transmise de agențiile de presă poți fi ușor modificate, ca să creeze un mai mare impact emoțional. Toate astea le-am priceput demult.
Dar faptele sunt fapte. Și faptul cel mai important aici este că trupele rusești se află acolo unde nu e treaba lor. De aici încolo nu mai există scuze. Că a fost spital sau nu a fost spital, că erau copii acolo sau nu erau – sunt discuții care nici nu trebuiau să aibă loc. Dezmințirile din partea rușilor sunt lipsite de orice credibilitate. Ei sunt forța agresoare aici. Punct. Am fi putut discuta orice – despre „nazismul ucrainean” sau laboratoare biologice – dacă trupele rusești stăteau la locul lor. (Apropos, cum justifici anihilarea unui laborator biologic trimițând 50,000 de soldați și sute de tancuri și avioane împotriva unui popor întreg?)
Iar dacă despre liderii și presa occidentală este firesc să ne punem întrebări cu privire la modul în care prezintă realitatea, despre cei de la Kremlin nu avem nici o îndoială: mint cu nerușinare. Luni de zile au declarat că Rusia nu va invada Ucraina, nici măcar acum nu admit evidența, nu au de gând să respecte nici un tratat – ce credibilitate li se mai poate acorda?
Gabriel Purcăruş