O notă personală pentru prietenii mei FB

Autor: Gabriel Purcăruş

Pentru că în curând vin alegerile Europarlamentare (primele din ciclul electoral curent), și probabil oamenii se vor polariza tot mai mult pe măsură ce se apropie data fatidică, țin să fac câteva observații:

1. Nu am eliminat sau blocat niciodată un prieten pe Facebook din cauza opiniilor sale politice, religiei, orientării sexuale sau din orice alt motiv real sau imaginar de divergență. Și nu o voi face nici în continuare.
Dar nu am acceptat mitocania sau procesele de intenție. Cei câțiva blocați sau „desprieteniți” la inițiativa mea au fost fie marlani care postau pe zidul meu jigniri personale, sau victime închipuite ale presupuselor mele opinii „radicale”, oameni neîmpăcați cu ei înșiși în căutare de opresori imaginari. Am fost însă, spre surprinderea mea, „desprietenit” de unii, tocmai pentru că mi-am permis „nuanțe”, într-o lume în care totul trebuie văzut în alb și negru. Their loss, not mine!

2. Apropos de etichetări, foarte la modă zilele astea:
Nu mă consider neapărat un conservator sau un creștin democrat, și asta pentru că fiecare are în cap altă idee despre ce este un conservator sau un creștin-democrat, în funcție de țara în care se află sau de educația politică pe care o are. Mai degrabă m-aș considera un pragmatic, încercând să stau cât mai departe de ideologii (care decurg de obicei dintr-o percepție incompletă a realității, din priorizarea ideilor în pofida faptelor).

3. Încerc pe cât posibil să nu amestec religia în politică, și să nu fac apel în argumentările mele la Dumnezeu sau dogme religioase, tocmai pentru că ceea ce poate constitui pentru mine un argument, pentru alții poate că este o prostie. De aceea, prefer să fac apel la natură, logică sau la bunul simt, și personal cred că te poți descurca foarte bine cu aceaste arme.

4. Nu caut idealul sau absolutul în politică – dacă la un moment dat consider că Trump sau Băsescu au acțiuni utile, potrivite cu o situație anume, nu înseamnă că sunt „trumpist” sau „basist”. Nici că nu sunt capabil să înțeleg că oamenii politici fac și greșeli, iar uneori au interese pe care noi, gloata, nu le pricepem. De asemenea, resping ca fiind puerile (ca să nu le spun altfel) argumentele de genul „X e rău, pentru că acum 6 ani a fost cu Băsescu” sau ” Y a scris asta acum 10 ani, deci automat e prost – sau dușman al poporului etc”).

5. Mai cred că un partid politic nu poate fi doar un club de nemulțumiți, de supărați resentimentari uniți în ura lor față de un dușman comun (de exemplu o ideologie sau un alt partid), ci un proiect care să-și propună să lase urme în societate. De asemenea, cred că un om politic sau un partid, fie vechi sau nou, nu poate nici să fie total inactiv sau absent și să spere că va câștigă alegeri sau mandate din inerție, numai pentru că electoratul urăște adversarul.

Am precizat toate astea ca să aveți cheia interpretărilor comentariilor și luărilor mele de poziție de acum încolo.

Și acum, box! Declar deschisă campania electorală!

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.