Inamicii Occidentului au reuşit să ne transforme dintr-o societate vigilentă până prin anii 90, într-o societate psihotică, pe cel puțin cinci paliere:
1) vigilența ecologică -da, e obligatoriu să îngrijim natura- în psihoză înverzitoare. În loc să studieze ingineria pentru a inova, tineretul nostru aruncă supă pe tablouri şi se lipeşte de autostrăzi. Psihoză în loc de vigilență.
2) Vigilența minoritară: da, e obligatoriu ca fiecare să se simtă liber, ca nimeni să nu fie persecutat pentru că aparține unui anumit grup. În loc de vigilență minoritară ajungem în psihoze identitare: tot felul de ciudați inventează tot felul de „identități” care mai de care mai bolnave, la care aderă tineri în lipsă de repere. Astfel, în loc de o societate relaxată, în care nu ne uităm strâmb unii la alții pentru că suntem diferiți, ajungem la o societate tribalizată -că asta e de fapt diagnosticul când spunem „fiecare cu bula lui”- în care ne izolăm unii de alții prin ziduri mentale tot mai înalte şi groase. Să vorbim despre ceea ce ne uneşte, să respectăm ce ne diferențiază şi să ne trăim diferențele relaxați, în cercul nostru apropiat! Inducerea tot mai frecventă a tensiunilor între bărbați şi femei -cu justificarea legitimă a necesității ameliorării condiției femeii- e încă un simptom.
3) Vigilența culturală se transformă în psihoză anti-creştină, uitând că creştinismul e rădăcina a tot ceea ce suntem. Da, e important ca biserica să se ocupe de spirit, iar statul de lucrurile lumeşti. Ceea ce, în realitate, se întâmplă în lumea creştină -şi doar în lumea creştină-, pentru că secole de luptă între laici şi clerici au reglat relația bisericilor creştine cu statul, ceea ce alte religii nu au făcut. În loc să prețuim moştenirea noastră religioasă -cum de altfel scrie că trebuie în Tratatul UE- cădem în psihoza autoflagelării, luând cu penseta erori trecute ale creştinismului şi vorbind doar despre ele. În spațiul lăsat liber prin aceste tendințe, se fofilează insidios alte religii care propagă comportamente pe care noi le-am eradicat de secole, condiția femeii fiind unul dintre ele.
4) Vigilența socială transformată în psihoză anti-muncă: da, e esențial să nu petrecem obligați 12 ore pe zi la muncă şi să fim protejați de exploatatori fără scrupule. Dar asta nu trebuie să ne facă leneşi în permanentă căutare a divertismentului şi echivalarea muncii salariate cu robia.
5) Vigilența medicală: da, să fim atenți cu ce medicamente şi vaccinuri aprobăm, dar psihoza antivaccinistă -şi în general, antimedicală- omoară oameni.
Toate aceste psihoze sunt susținute de inamicii noştri -imperii frustrate istoric- care au înțeles că libertatea şi democrația nu au legi împotriva prostiei şi că ele nu te protejează de tine însuți.
Fiți vigilenţi, nu psihotici!
Daniel Funeriu
