O tradiție care sfidează timpul și modernismul: Măsurișul, în Munții Țibleș!

În satele din zona de munte a țării încă se păstrează nealterate, de trecerea anilor și de modernism, obiceiuri tradiționale, transmise din strămoși.  Dacă în zonele urbane, obiceiurile strămoșești sunt puse în scenă pentru a atrage turiștii, în zonele rurale aceste obiceiuri fac parte din viața de zi cu zi a localnicilor și se desfășoară după un ritual nescris, transmis din generație în generație.

Ieri, în comuna Tîrlișua, situată la poalele Munților Țibleș, a avut loc Măsurișul, obicei tradițional pe care bătrânii locului l-au învățat de la bunicii și străbunicii lor. Scenariul nescris al măsurișului este următorul: cu o seară înainte, bărbații din sat duc oile la stână și rămân să doarmă în colibă sau lângă staulul acestora. A doua zi, dimineața, pe cărările ce duc spre stână e forfotă mare: din sat, sosec femeile cu mâncare și băutură, însoțite de copii și bătrâni. Până să ajungă sătenii la stână, păcurarii (ciobanii) tocmiți  din iarnă, duc oile la păscut.

După ce lumea  s-a strâns la stănă, ciobanii vin cu oile și începe mulsul acestora. Practic, fiecare bărbat mulge oile pe care le are familia și care, înainte să fie duse la stână, sunt însemnate cu vopsea de diferite culori. După ce oile au fost mulse, pe rând, oamenii vin la șeful de stână, toarnă laptele într-o budacă (căldare), iar acesta îl măsoară cu ajutorul unei rigle gradate din lemn (numite carâmb).

Măsurile pentru lapte la stână sunt: cupa (1,5 l), felea (0,75 l) și fartaiul (0,5 l). După ce șeful de stână măsoară laptele, ajutorul acestuia notează pe o foaie laptele fiecărui sătean, deoarece în funcție de cantitatea de lapte va primi mai apoi și brânza (câte 70 cupe la o cupă, în cazul stânei constituite ieri).

Pe măsură ce fiecare sătean își măsoară laptele, acesta este pus în căldări pentru a fi  făcut cașul și jântița. Pentru închegatul laptelui se folosește ,,rânză” (stomac de miel care nu a mâncar iarbă, doar lapte de la oaie; aceste se prepară cu sare și lapte, se lasă o lună la căldură, iar mai apoi, se dizolvă cu apă).

În timp ce o femeie, ajutată de 1-2 bărbați sau feciori, lucrează cu laptele pentru a-l transforma în caș, la stână sosește preotul pentru a binecuvânta turma și pe păcurarii (ciobanii) care vor avea grijă de oi, toată vara. După ce preotul stropește oile cu agheasmă, în așteptarea cașului și a jântiței, femeile aștern masa și toată suflarea, prezentă la măsuriș, se pune pe mâncat și pe băut.

Când cașul este gata, fiecare sătean primește o bucată, iar apoi, încet-încet, oamenii își strâng lucrurile și  coboară spre sat unde îi așteaptă animalele din gospodărie. Pentru ei, sătenii adevărați, măsurișul a fost doar un moment de odihnă de la munca istovitoare care începe în zori și se termină după căderea nopții, fără duminici sau sărbători. Se vor întâlni din nou, în toamnă, pentru a-și alege oile și a le duce la iernat în gospodărie. Dar nu vor mai avea timp de petrecere ca acum. Pentru acest lucru, mai au așteptat un an, până la Măsurișul următor….

Satul Tîrlișua este locul unde s-a născut creatorul romanului realist modern, scriitorul ,,Liviu Rebreanu”. Chiar numele  satului provine  de la cuvântul ,,tîrlă”,  adică staul de oi, ceea ce înseamnă că înainte de formarea satului, oamenii de aici se ocupau cu păstoritul.

Cristina Rusu

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.