OPINII

Obsesia omului modern nu mai este negarea Lui Dumnezeu, ci uciderea Lui

De la Creaţie, Dumnezeu ne copleşeşte cu iubire. Noi răspundem cu ură.
Ne oferă generozitate, iar noi răspundem cu egoism.
Ne oferă lecţii de smerenie pe măsură ce noi de mândrim.
Străduinţelor noastre de a-I dovedi că este mic şi insignifiant, El le răspunde cu dovezi ale imensităţii bunătăţii Lui.
În fapt, omul a ales demult.
A ales calea uşoară din care este exclusă total şi definitiv suferinţa.
Nu pot să înţeleg obsesia omului modern pentru drumul fără obstacole şi viaţa fără durere.
Nu putem creşte moral şi spiritual fără suferinţă. Nu putem trăi într-o vale a râsului şi veseliei perpetue pentru că rămânem, invariabil, la stadiul de giboni fericiţi şi nepăsători, un fel de imbecili veseli şi tranchilizaţi.
Omul modern a ales, însă, asta, pentru că libertatea de a alege e cel mai mare dar pe care a crezut Dumnezeu că i-l face.
Dar a ales prost, deşi lui i se pare că a câştigat pariul cu viitorul.
Cu siguranţă omul este mulţumit de evoluţia sa de-a lungul vremii.
A decis deja că nu mai există bărbat şi femeie, mamă şi tată, alb şi negru.
Viitorul e al lui. El va decide în locul Lui Dumnezeu.
Va decide cum ne naştem şi cum murim. Când ne naştem şi când murim.
Va rescrie în curând Biblia şi Tora şi Coranul în aşa fel încât să fie corecte politic.
Va da o lege prin care va stabili că Dumnezeu încalcă drepturile omului şi, drept urmare, Îl va decreta infractor.
Îl va scoate din cărţi şi îi va pedepsi pe toţi cei care Îi vor pomeni Numele.
Apoi, mulţumit de sine, se va aşeza într-un şezlong, îşi va prepara o băutură fiţoasă şi îşi va anunţa vecinii că omul a învins, în sfârşit şi că cel care ţinea omenirea în întuneric a cedat. Şi s-a retras.
Pun pariu cu voi pe un cappucino vienez, servit în cafeneaua din Rai, că asta va fi ultima „victorie” a omului?
Adriana Stoicescu