OPINII

Omagiu unei femei necunoscute (din tramvaiul 41, București)

Autor: Adrian Cioroianu

Omagiu unei femei necunoscute (din tramvaiul 41, București)

// despre acei oameni care, fără să știe, ne fac mici bucurii – dar atât de importante //

În ultimii ani ’90, pe când tocmai primisem o rubrică într-un săptămânal intelectual important (și când apăream rar la Tv), eram pe bune emoționat când vedeam în metrou, vinerea dimineața, oameni care zăboveau asupra colțului de pagină pe care se afla textul meu.

Mai apoi, când am publicat prima carte – la sfatul regretatului intelectual român Zigu Ornea, care mi-a spus că ,,trebuie să-ți delimitezi teritoriul cât ești tânăr” – m-a impresionat și plăcut surprins un bărbat necunoscut care avea un chioșc de presă undeva în subsolul stației de metrou Victoriei și care m-a luat deoparte într-o zi și mi-a spus că a auzit că am scos o carte și că ar fi bucuros să o vândă și el.

În anii care au urmat, și chiar și acum, le mulțumesc în gând oamenilor pe care îi mai văd ieșind de la târgurile Bookfest sau Gaudeamus și în ale căror plase, uneori transparente, văd coperte ale unor cărți pe care le-am scris. Unii mă observă și cer autograf, cei mai mulți nu, dar bucuria mea e la fel de mare.

Alteori, prieteni reali sau virtuali îmi trimit poze cu cărți de-ale mele din cele mai simpatice locuri – din benzinării, din mall-uri, de sub gheruțe de pisică urcată pe birou sau (cum ar spune Alex Ștefănescu) din poala vreunei fete cu picioare frumoase. Orice autor e bucurat de așa ceva. Și suntem datori cu un gând bun tuturor celor care ne dau sentimentul unui rost!

Recent, am primit pozele de mai jos, surprinse în tramvaiul 41 din București. Îi mulțumesc doamnei care citește acolo și, pentru bucuria pe care mi-a făcut-o astfel, o rog să primească omagiul meu! Va afla sau nu va afla, dar energia unui gând bun oricum o va ajunge din urmă…

– – – – –
Ps – mulțumesc Andreia Mihuti pentru fotografiile, bănuiesc, clandestine!