OPINII

Opinia unui prof de Istorie (7). 2018 – de ce anume ne vom aduce aminte?

Autor: Adrian Cioroianu

Un an interesant, acest 2018.

Cele trei mega-trenduri pe care anul le-a relevat sunt cele pe care le știam din anii trecuți – și care vor fi preluate (și, cred, accentuate) și de 2019:

1. Consecințele incalculabile ale încălzirii globale (vezi incendiile din Grecia, California, taifunurile în ritm accelerat etc.). Pare amuzant, dar nu e: există oameni, unii cu putere de decizie, care nu cred în încălzirea globală – precum preoții maiașilor care se uitau la cai și spuneau că așa ceva nu există.

2. Fenomenul global al migrației și consecințele sale politice, mai ales în Europa (v. alegerile din Germania – unde epoca dnei cancelar Merckel a intrat pe linia de finish -, v. retorica din Italia, Ungaria, Franța etc.).

3. Consecințele încă impredictibile ale (a)saltului tehnologiei asupra societății umane.

În detaliu, evenimentele anului 2018, în opinia mea, au fost:

– “războiul comercial” dintre SUA și China. În termeni metaforici, cele două puteri economice sunt precum două pietre din albia unui rău, ajunse una lângă alta; până a se rotunji împreună, se vor mai freca/ciocni de nenumărate ori!;

– în vecinătatea noastră, conflictul latent între Rusia și Ucraina (început prin ocuparea Crimeei, în 2014) va continua, probabil, și după alegerile din Ucraina;

– în SUA, administrația Trump se confruntă cu investigația procurorului Robert Mueller, cu adversitatea majorității presei, cu o Cameră a Reprezentanților câștigată de Democrați și cu demisii din echipă (recent, secretarul Apărării, John Mattis). Ieșirea SUA din acordul “nuclear” cu Iranul și retragerea trupelor din Siria nu va simplifica situația din Orientul mijlociu, după cum nici recentul scandal legat de casa regală saudită (cazul jurnalistului Khashoggi etc.) nu va face mai simplă poziționarea americană.

– în Franța, revolta “vestelor galbene”, cvasi-anarhică și fără ideologie proprie, arată noul tip de frustrare socială din lumea occidentală (y compris România): falia dintre cei de au și cei ce nu au (chiar dacă muncesc!) a crescut, inegalitatea din societate va crea mari probleme, de tip nou, în decada următoare;

– otrăvirea în Anglia a unui fost spion defectat (cazul Skripal) a sporit încordarea/polemica dintre țările UE (plus Marea Britanie, mai ales) și Rusia.

– apropo de Marea Britanie, 2018 a fost un an al durerilor des-facerii Brexit pentru guvernul Theresa May; și încă nu s-a terminat…

În fine, pentru România 2018 a însemnat un Centenar fără multe realizări, al cărui singur simbol, poate, peste timp, va rămâne Catedrala Ortodoxă de la București, inaugurată pe fondul unui oarecare scepticism în societate (și după un referendum “pentru familie” care, cred, a afectat în principal imaginea BOR, deși nu ea a pornit referendumul…).

Cel mai pozitiv eveniment al anului nostru mi se pare a fi Sezonul cultural româno-francez, debutat în decembrie a.c.; cel mai regretabil non-eveniment: violența din 10 august a.c., care a reînviat scindarea de convingeri din momentul mineriadei 1990.

Salutări tuturor prietenilor! Un final fericit de 2018 și un start cu bine în anul ce vine! Să ne scriem sănătoși!