În mai puțin de două săptămâni, PNL joacă o carte importantă. Poate ultima. După un nefiresc de lung interimat, partidul are șansa să-și aleagă o conducere și un lider care să-l mențină la un nivel bun în următoarele cicluri de alegeri. PNL poate să înceapă un proces de modernizare sau momentul să fie de început al sfârșitului. Probabil că mulți nu iau în calcul un astfel de scenariu, însă mișcările și schimbările politice din majoritatea democrațiilor au loc la intervale mult mai scurte de timp, iar PNL se află într-un moment delicat.Orice greșeală îi poate fi fatală. Faptul că înaintașii liberali au făcut ce au făcut nu mai este o garanție pentru alegători, că astăzi conducătorii liberali ar merita să conducă țara.
Astăzi istoria unui partid nu mai este un atu pentru organizație.
Sigur că pe lângă mult parfumata perioadă interbelică, partidele duc în spate și istoria recentă, care este compusă din faptele liberalilor, unele greu de uitat: divizări ale partidului(la un moment dat erau peste zece aripi liberale),alianțe politice nocive, prestații guvernamentale mai mult decât modeste, incosistență doctrinară, alegeri interne în care au funcționat mereu cooperative și multe altele ce privesc integritatea conducătorilor sau performanța acestora. Avem mulți “vechi liberali”, care mai bine de două decenii ne-au cântat liberalismul și azi sunt parte a frăției cu PSD sau chiar sunt membri socialiști cu acte (ex.C.P. Tăriceanu, Teodor Meleșcanu, Varujan Vosganian, Radu Stroe, Diana Tușa).Am văzut la ultimile alegeri locale o atitudine nefirească a PNL, prin care revendica poziția de singur partid de dreapta și că ceilalți ar avea obligația să le susțină candidații, dat fiind alegerea primarilor din primul tur. Așa s-a pierdut și Primăria Capitalei. Cu ce este mai îndreptățit un partid mare să ceară votul pentru administrarea orașului decât un partid mic sau un candidat independent? S-a văzut că nu partidele influențează dezvoltarea comunităților, ci foarte punctual anumite persoanlități. N-are nicio legătură vechiul PNL cu ce se întâmplă la Cluj-Napoca. Orașul se dezvoltă fiindcă are un primar bun, iar PNL-ul i-a fost mai mult opozant decât partener. Astfel, partidul n-a înțeles la ultimile cicluri de alegeri, că spre deosebire de alte perioade electorale, când numele și sigla au contat decisiv în câștigarea unor alegeri, astăzi doar cei profesioniști și buni agenți electorali pot propulsa partidul. Nimeni nu mai primește cecuri în alb doar că își arată carnetul de partid. El nu mai are mare valoare. Valoarea o dau oamenii. Ai oameni buni, câștigi, n-ai, te duci la fund. E și motivul pentru care din două partide mari, PNL s-a ales cu unul mediu, iar dacă nu face ce trebuie, o să fie unul mic. Alegerea într-un procent foarte mare a președinților județeni din fostul PNL nu mă face foarte optimist față de performanțele electorale care vor veni. Sper că Ludovic Orban va avea înțelepciune, iar în deciziile pe care le va lua să primeze performanța. Mulți conducători ai filialelor județene sunt absolut șterși și nimeni nu știe ce vor să facă ei în politică. Unii dintre ei sunt amici de-o viață cu conducătorii PSD. Astăzi, mai multe partide se revendică de dreapta, iar entuziasmul membrilor USR, susținerea largă a unei părți care a votat PDL/PNL de-a lungul timpului pentru Dacian Cioloș, s-ar putea să schimbe radical situația în alegerile viitoare.
Seriozitatea unui partid ține și de momentele când au loc alegeri și mă așteptam la o competiție între doi sau mai mulți oameni serioși.
Să luăm cazul Cristian Bușoi. Pentru mine este greu de înțeles cum un personaj ca el găsește într-un partid cu experiență politică mare, adepți care să-l susțină pentru funcția de președinte. Personal n-am absolut nimic cu el, dar oamenii mai trebuie să se așeze la locul lor. Adică el vrea să coordoneze oameni ca Emil Boc, Ilie Bolojan, Gheorghe Flutur, Mircea Hava. Oare ce i-ar putea învăța Bușoi? Spre deosebire de el, aici avem de-a face cu oameni care au implementat politici de management public și politic ani de zile în zonele lor și chiar la nivel de țară, care ar putea conduce un partid și totuși stau pe poziția care li se potrivește. Un alt aspect este legat de aparițiile (foarte dese) la Antena 3 împreună cu alți socialiști, nu fac decât să ne amintească de aventurile amoroase(ca să nu le spunem trădări) ale PNL cu PSD, din trecutul recent și nu numai.
Când văd ce se întâmplă, deja îmi doresc să revină politicenii anilor 90. De care eram nemulțumit, desigur.
Acaparararea organizației Capitalei și a unor organizații județene întregi de către foștii liberali, arată forța cooperativelor, care se activează în momentele decisive(probabil că având susținerea lui Atanasiu, simbolul cooperativei în PNL, Bușoi s-a și văzut președinte). Foștii pedeliști au condus Bucureștiul și sectoarele, având o organizație foarte puternică, cu rezultate foarte bune chiar și atunci când au pierdut cu Vasile Blaga, adunând peste 40% din voturi, în timp ce fostul PNL, pe valurile “marii creșterii economice” erau undeva la 10%. Anul trecut foștii liberali au îngropat orice șansă pentru ca partidul încă nefuzionat, să obțină un rezultat bun. Sigur că după succesul lui Klaus Iohannis, se deschidea o nouă șansă ca dreapta să preia Capitala. Unul din candidați a fost Cristian Bușoi, care, la fel ca și astăzi, vroia un lucru cu care nu avea nicio legătură. Nici nu știu dacă e bucureștean, știu că aparținea de organizația Mehedinți(de unde prietenia cu interlopii de la PSD), iar pe urmă a aparținut de organizația Timiș. Dar a vrut să fie primarul bucureștenilor, iar astăzi vrea să fie președintele PNL.
Nu aș vota un PNL condus de un președinte care a fost propus de Victor Ponta și numit de acesta la conducerea CNAS.
Inițial am crezut că partidul va face o mișcare politică asemănătoare cu cea a lui Valeriu Stoica, care a cedat poziția de președinte în favoarea lui Stolojan pentru a resuscita partidul. Atunci partidul s-a relansat și a câștigat. Din punct de vedere al strategiei politice, un lider nou cu carismă, gen Dacian Cioloș, poate ar fi produs aceeași relansare a partidului, dar acum vorbim de o realitate care nu se mai schimbă: ori Bușoi, ori Orban. Ludovic Orban poate aduna partidul și să-l facă funcțional așa cum funcționa PDL, dacă ne referim la managementul politic. Adică rigoare, ordine, mobilizare. Având în spate susținerea celor o mie de primari, partidul se poate consolida. Sper că și unii membri, care au votat-o pe Alina Ghorghiu președinte al partidului, în dauna lui Orban, să le fi venit mintea la cap. Totuși. Mai mult, Ludovic Orban a fost consecvent și nu a coabitat cu PSD, lucru care pentru mine contează cel mai mult.
Alegerile pentru Parlamentul European nu vor marca un succes al PNL, din mai multe motive, dar un succes la prezidențialele de la sfârșitul lui 2019 va mobiliza partidul la maxim pentru alegerile locale. Alegerea primarilor va avea loc la câteva luni după prezidențiale, iar Orban va putea ține active grupurile de militanți. Un succes, previzibil de altfel, al lui Klaus Iohannis, va putea transforma PNL într-o mașinărie care să-i aducă succesul la alegerile locale, ceea ce își dorește Ludovic Orban. De altfel e suficient să câștige Primăria Capitalei pentru a fi declarat învingător. Oricum marile orașe din Transilvania sunt ca și câștigate. Drumul rămâne unul complicat. Pe partea dreaptă avem alergători foarte fresh însă nici ei nu pot singuri. Împreună vor putea.
Alin Seserman
