Paradoxul modernității

Autor: Robert Gabriel Ciobanu

Rousseau nu este nici tehnic, nici riguros. Nu poți indica cu precizie argumente, structuri logice, nu poți spune că are o metodă specifică de a gândi politica. Nu există elemente analitice clare; doar un spațiu eliptic, înțesat de observații și intuiții originale. Geniul lui – care este, de fapt, geniul francez – stă într-o inteligență vie, dezordonată, marcată din când în când de remarci sclipitoare. Rousseau, împreună cu autori formidabili ca La Bruyère sau La Rouchefoucauld, au darul de a surprinde lucruri pe care ochiul obișnuit nu le vede. Și de a le pune în pagină într-o frază rotundă, care nu închide discuția, dar o face impermeabilă la zgomotul de fond inutil.

Una dintre acele remarci se găsește în binecunoscutul său eseu despre inegalitate. Acolo observă că oamenii moderni trăiesc prin comparație. Oamenii pe care Rousseau îi avea în vedere, desigur, nu erau cetățenii de rând ai secolului XVIII, ci clasele superioare, aristocrația franceză ajunsă la maximul ei sbonism și prost gust.

Observația sa, aparent banală și fără miză, a fost mult mai târziu dezvoltată de teoria bunurilor poziționale. Odată ce oamenii ating un anumit nivel de trai și duc o viață lipsită de grijă bunurilor de consum, interesul lor se mută pe bunurile poziționale. Capitalismul ne-a adus toate bunurile de care avem nevoie pentru a duce o viață decentă. Dar nu este suficient.

Bunurile de poziție depind de cantitatea disponibilă în societate. Iar concurența pentru ele este alimentată de acea remarcă a filozofului francez: oamenii moderni trăiesc prin comparație.

Ce valoare mai are o călătorie la Viena sau Paris când toată lumea poate călători rapid și ieftin acolo? Cu cât numărul oamenilor care pot obține bunuri de poziție crește, cu atât valoarea lor și satisfacția pe care o produc scade. Dacă oamenii nu ar trăi prin comparație, problema bunurilor poziționale nu ar exista. Iar paradoxul Modernității este că cu cât trăim mai bine, cu atât râvnim mai mult la bunuri de poziție. Cu cât Modernitatea merge înainte, cu atât tarele surprinse de Rousseau se acutizează.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.