OPINII

Pașaport și obligativitate

Pentru cei ce urmăresc scrierile mele de mai multă vreme dar și pentru cei mai noi sosiți pe pagina asta, repet ce am mai spus deja: NU sunt ÎMPOTRIVA vaccinării în sine (numai cine nu vrea să vadă poate înțelege altceva), ci împotriva obligativității și a pașaportului vaccinal, măsuri care generează mai multe probleme decât soluții (vezi articolul de ieri despre situația din Spania). Consider că decizia de a te vaccina trebuie luată individual, în mod liber și informat, fără constrângeri, amenințări sau teama de a fi ridiculizat.
Desigur, fiecare înțelege ce vrea. Unii ar fi preferat să fiu și eu printre cei care să își facă poză cu mâna suflecată, sau să încep să insult “conspiraționiștii”, pentru că numai așa s-ar fi convins că nu sunt contra vaccinării.
Alții s-ar aștepta să susțin și eu că vaccinul ne introduce fără să știm microcipul, sau că intenția din spatele vaccinării este exterminarea populației. Nu cred asta și nu am afirmat așa ceva niciodată. Dar fiecare vede ce e programat să vadă.
Printre cei ce mă urmăresc pe această pagină se află mulți care s-au vaccinat deja și cred că au înțeles corect ce am scris. Am persoane foarte apropriate din familie , precum și prieteni care au făcut-o. Și ei sunt martori că nu i-am îndemnat niciodată să nu o facă.
Consider că statul are datoria de a informa corect populația asupra beneficiilor și riscurilor, are dreptul să facă campanii pro-vacinare, are datoria să pună la dispoziția cetățenilor vaccinuri sigure și eficiente.
Însă în cadrul campaniei pro-vacinare susținută de stat cu ajutorul mass-media mi se pare imoral să dezbini populația, să o insulti, să ridiculizezi sau să ameninți cetățenii care au rețineri sau să le pui în pericol securitatea economică prin măsuri restrictive. Dacă există reticență în rândul unei părți a populației privitoare la vaccin, aceste îndoieli trebuie adresate cu seriozitate și respect, spre a elimina suspiciunea, nu spre a o amplifica. Folosirea forței polițienesti sau insultelor nu sporesc nicidecum încrederea populației. Dimpotrivă, asta alimentează suspiciunile.
Sănătatea este un drept, nu o obligație, la fel și viața privată. Nu mi se pare corect ca vecinul de pe scară, frizerul sau chelnerul să știe cine e vaccinat și cine nu. Așa cum nimeni nu umblă după el cu buletinul de analize medicale la vedere, ca să știe toată lumea care este nivel de colesterol sau ce medicamente am mai luat.
Nu mi se pare corect că statul să utilizeze un instrument prin care să dezbine sau să impună o formă de supra-control.
În privința obligativității – de fiecare dată când mergi la doctor, acesta îți examinează starea fizică și psihică, îți pune un diagnostic, îți prescrie un tratament, dar nu vine după tine acasă să te forțeze să îl iei. Răspunderea medicului se oprește acolo, la rețetă. Mai departe e treaba ta dacă vrei să mergi și la alt medic, dacă accepți sau nu tratementul. Și desigur, e și răspunderea ta, dacă o pățești. Nu poți da vina pe altul. Fiecare trebuie să judece pentru sine.
În ceea ce mă privește, respect decizia personală a fiecăruia și nu îmi permit să spun nimănui ce e bine să facă cu sănătatea sa. Unica mea preocupare pe tema asta este protejarea libertății individuale împotriva posibilelor abuzuri de putere. Despre asta am scris și voi continua să scriu, pentru că această criză sanitară poate fi folosită politic pentru avansarea unei agende de control și supunere a populației, prin mijloacele de care am pomenit.
Gabriel Purcăruș