POLITICĂ

PLUS: Prioritatea în această perioadă trebuie să fie continuitatea activităţii economice

Având în vedere informaţiile despre pachetul de măsuri pe care guvernul intenţionează să le aprobe în şedinţa din această după-amiază, partidul PLUS face următoarele precizări:

Prioritatea economico-socială principală în această perioadă trebuie să fie continuitatea activităţii economice, prin susţinerea antreprenorilor şi păstrarea locurilor de muncă ale angajaţilor, indiferent de domeniul de activitate în care aceştia lucrează. Măsurile ce vor fi adoptate de către guvern trebuie să conveargă spre acest obiectiv principal – nu vom avea ce economie sa relansăm după ce va trece aceasta criză sanitară dacă, între timp, nu facem tot ce este necesar pentru ca firmele sa nu se închidă şi pentru ca angajaţii să nu fie disponibilizaţi.

Apreciem mobilizarea rapidă şi decizia promptă de a lua măsuri pentru a sprijini operatorii economici şi angajaţii lor, considerăm însă că provocările cu care ne confruntăm, atât cele imediate cât şi urmările acestora, cer măsuri mai ferme, mai uşor de aplicat rapid şi mai incluzive.

I. Referitor la propunerea de HG pentru acordarea de certificate de situaţie de urgenţă: discriminare sectorială şi birocraţie excesivă

Scopul proiectului este acela de a clarifica procedura de obţinere a certificatului de situaţie de urgenţă, menţionată în Decretul Preşedintelui României nr.195/2020. Clarificarea era necesară, din păcate însă Guvernul îşi dă cu stângul în dreptul:

– Domeniile de activitate afectate de criza sanitară sunt mult mai multe decât cele enumerate la Art.4 din propunerea de HG: ‘transport, turism, horeca, organizări de evenimente, publicitate, învăţământ privat şi activităţi adiacente, industria confecţiilor, încălţămintei şi pielăriei, servicii destinate populaţiei’. Există agenţi economici care, la prima vedere, nu resimt un impact al măsurilor de izolare socială sau de restrângere/ închidere temporară a activităţii, dar care, prin faptul ca sunt afectaţi clienţii lor în mod direct, suferă din cauza situaţiei actuale (dacă ai lor clienţi nu au încasări, nu pot plăti furnizorii la rândul lor). Solicităm imperativ Guvernului să nu restrângă acordarea de certificate de situaţie de urgenţă (CSU) şi nici accesul la celelalte instrumente de sprijin la un număr limitat de domenii de activitate (coduri CAEN) ci, dimpotrivă, să lase liber accesul antreprenorilor la aceasta facilitate şi la oricare alta aprobată de către guvern, cu condiţia ca acestea să poată demonstra o scădere cu cel puţin 30% a cifrei de afaceri în raport cu o perioada de referinţa medie de 12 luni (sau media de la înfiinţare până în prezent, dacă firma s-a înfiinţat în urma cu mai puţin de 12 luni).

– De asemenea, solicităm simplificarea procedurii de acces la CSU: atât timp cât vorbim despre depunere electronică (măcar atât), este necesară interconectarea bazelor de date ale ANAF şi Registrului Comerţului în vederea diminuării la maxim a timpului de aşteptare pentru obţinerea CSU. Procedura propusă în textul de HG prin care se solicită ‘datele de identificare ale operatorului economic, datele de contact ale acestuia, motivul solicitării Certificatului de Situaţie de Urgenţă, justificarea nevoii acestuia, precum şi date referitoare la situaţiile financiare’, plus ‘documente justificative pentru situaţiile descrise, după cum urmează: Certificatul Unic de Înregistrare, CI Administrator/ Administratori/ Reprezentant Legal, balanţă contabilă certificată,…, împreună cu balanţa contabilă la care face referire în raportare, o declaraţie pe propria răspundere’ ne duce înapoi în evul mediu birocratic, în condiţiile în care marea parte a acestor documente / date se află deja în posesia instituţiilor publice. Singurele documente ce ar trebui depuse, şi asumate pe proprie răspundere de solicitant ar trebui să fie balanţa / bilanţ pe anul 2019 şi balanţa închisă / estimată pe luna anterioară / curentă.

– Solicităm acordarea aceloraşi facilităţi de care vor beneficia IMM-urile şi afacerilor sociale/ unităţilor protejate/ ONG-urilor cu activitate economică, în condiţiile în care acestea lucrează cu cele mai vulnerabile grupuri ca angajaţi.

II. Referitor la Proiectul de OUG privind unele măsuri fiscal-bugetare: neclaritate cu privire la buget, blocaj potenţial la FNGCIMM şi nevoia de garanţii şi pentru creditele/portofoliile existente

Scopul proiectului este cel de a furniza lichiditate mediului economic, în special IMM. Pentru aceasta se propune ca FNGCIMM să ofere garanţii de stat de până la 90% pentru finanţarea capitalului de lucru şi de până la 80% pentru investiţii, cu dobândă subvenţionată.

Iniţiativa de a oferi acces la garanţii este bună, dar propunerea are o serie de neajunsuri, după cum urmează:

– Guvernul evită în nota de fundamentare să precizeze clar ce sumă totală va fi pusă la dispoziţia IMM în următoarele 3-6-9 luni. Va fi un pachet de 500 milioane de RON sau de 10 mld de RON? Pentru a calma anxietăţile ridicate la nivelul antreprenorilor şi angajaţilor din sectorul IMM şi a asigura continuitatea procesului de producţie / furnizare servicii, un mesaj clar şi precis legat de mărimea pachetului de garanţii este absolut esenţial;

– Guvernul trebuie să fie ferm în a pune accentul pe menţinerea locurilor de muncă în schimbul accesului la aceste facilităţi, linii de credit şi credite garantate.

– Guvernul plasează FNGCIMM ca instituţie cheie în derularea garanţiilor. Din păcate însă, această instituţie nu excelează în ceea ce priveşte celeritatea aprobărilor nici în mod uzual, cu atât mai puţin cât va fi un val întreg de solicitări dinspre economie. Trebuie simplificată la maxim procedura administrativă şi condiţiile de accesare a instrumentelor de finanţare şi de combatere a deficitului temporar de cash prin care să se asigure, pe o perioadă de timp limitată, capitalul de lucru pentru entităţile afectate (agenţi economici, afaceri sociale, unităţi protejate, ONG-uri cu activitate economica), cu dobândă subvenţionată. O soluţie imediată ar fi ca decizia de acordare a garanţiilor să fie lăsată derogatoriu la bănci, pe baza regulilor/procedurilor FNGCIMM.

– O altă soluţie ar fi folosirea instrumentelor deja disponibile sau uşor de folosit oferite de Banca Europeană de Investiţii. Acestea ar trebui folosite adiţional sau separat pentru a putea susţine şi firmele care au deja credite bancare în derulare – este nevoie de produse de garantare de portofoliu pentru ca băncile să poată eventual restructura / reeşalona creditele existente. Această măsură este una vitală şi este surprinzător că Guvernul a propus doar sprijin pentru credite noi.

– Surprinzător este că Guvernul nu acordă niciun rol CEC în acest proces, ci doar FNGCIMM şi EXIMBANK. Solicităm Guvernului ca CEC să fie direct implicată, cu cel puţin două roluri cheie – (1) acordarea de credite personale de urgenţă garantate de stat persoanelor aflate în vulnerabilitate din cauza crizei sanitare (aflate în autoizolare, carantină, care au pierdut locul de muncă etc.) şi (2) folosirea garanţiilor de stat şi instrumentelor Băncii Europene de Investiţii pentru ţintirea pentru sprijin (credite) cu predilecţie a întreprinzătorilor independenţi gen PFA, întreprinderi individuale, asociaţii familiale etc.

Adiţional, propunem adoptarea unor alte măsuri critice care au un impact pozitiv pe lichiditate:

– Rambursarea cu celeritate şi integral, cu control ulterior, a TVA şi a oricăror altor sume datorate de stat mediului de afaceri, decontarea imediată a concediilor medicale;

– TVA la încasare pentru toţi agenţii economici de la 01.04.2020 şi până la sfârşitul anului.

– Suspendarea executării silite pe o perioadă de 6 luni.

III. Referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2: condiţii stufoase şi prea puţină ambiţie

Proiectul are ca scop clarificarea modului în care se pot solicita pe cale electronică mai multe tipuri de beneficii de asistenţă socială, ceea ce este binevenit, continuând un efort demarat cu succes de Guvernul Cioloş în 2016 şi reprimat cu rea-voinţă de guvernele PSD de până la sfârşitul anului 2019. Cea mai importantă măsură este însă cea care vizează faptul că pe perioada stării de urgenţă, în cazul intrării în şomaj tehnic, indemnizaţia de minim 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu brut. Cu alte cuvinte, statul preia costul indemnizaţiei respective, ajutând angajatorii în acest mod.

Deşi măsura este binevenită şi o gură reală de oxigen pentru firme şi angajaţi deopotrivă, există o serie de neajunsuri, după cum urmează:

– Procedura prevăzută este una de decontare ulterioară de către stat a indemnizaţiei în cauză, existând un termen de 30 de zile de procesare de la depunerea documentelor solicitate. La cum evoluează lucrurile în economie şi la perspectiva sumbră pentru următoarele luni, un astfel de termen poate fi fatal pentru firme.

– Alternativa ar fi ca, pentru plata indemnizaţiilor în cauză, statul să ofere, prin acord cu băncile, o linie de creditare în nume şi cont stat, prin care să poată fi plătite pe loc aceste sume, direct către angajaţi. Practic angajatorul duce ordinele de plată la bancă şi banca le plăteşte din contul statului direct. O astfel de procedură ar fi mult mai facil de implementat decât cu decontarea ulterioară şi ar permite şi folosirea mai facilă a fondurilor europene.

– O altă alternativă şi mai dezirabilă ar fi modificarea Codului Muncii pentru a clarifica condiţiile de muncă flexibilă. Pentru antreprenori soluţia la actuala criză nu e doar creşterea şanselor de păstrare a locurilor de muncă fixe ale angajaţilor, ci şi flexibilizarea posibilităţilor de angajare temporară, practic aducerea legislaţiei româneşti la nivel cu cea europeană în domeniu. În orice ţară din Europa occidentală foarte mulţi adulţi obţin un venit decent lucrând, în fiecare lună sau atunci când doresc, pe mai multe contracte de o zi sau două în diferite proiecte sau activităţi, fără să fie grevaţi de formalităţi sau taxe ostile acestui mod de lucru. Ne-ar ajuta pe toţi să preluăm acest model, nu doar pe perioada crizei, ci de-acum încolo. Clarificările ar trebui să includă problemele de interpretare privind telemunca, munca la domiciliu, munca cu program flexibil / decalat / temporar.

– Modelul de urmat ar putea fi sistemul Kurzarbeit din Germania prin care, pe timp de criză, angajatorul agreează cu angajaţii (sindicatele) reducerea programului de lucru / proporţională a salariului, urmând ca Guvernul să preia diferenţa de cost. Concret, în loc să discutăm doar de şomaj tehnic ca alternativă, în care Guvernul vrea sa preia aproape tot costul indemnizaţiei, am putea avea situaţii flexibile, în care angajaţii ar putea lucra un număr redus de ore sau cu program decalat, iar Guvernul ar prelua astfel un cost mai mic şi activitatea economică ar putea fi menţinută şi nu întreruptă. Ar fi o ocazie excelentă de evoluţie a relaţiilor de muncă, dar se pare că Guvernul ratează această oportunitate, promovată de altfel de grupul Renew Europe şi de Comisia Europeană ca soluţie cheie de răspuns la criză.

În plus faţă de prevederile propuse în OUG, solicităm următoarele:

– Pe o perioada de cel mult 3 luni, scutirea de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor pentru indemnizaţia plătită angajaţilor în situaţia întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raporturilor de muncă (şomaj tehnic).

– Scutirea, pentru cel mult 6 luni, de la plata impozitului pe venit, a CAS şi CASS pentru primii 2.000 de lei plătiţi ca salariu angajaţilor companiilor afectate de reducerea temporară a activităţii sau de întreruperea acesteia.

– Acordarea unei sume forfetare (media lunară a veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mare de salariul mediu net pe economie, stabilit cf. Legii 6/2020) pentru PFA-urile si artiştii independenţi (celor care lucrează pe drepturi de autor) aflaţi în dificultate, pe o perioada de 3-6 luni.

IV. Referitor la propunerea de modificare a Codului Fiscal pentru a amâna plata unor taxe: util, dar insuficient

Guvernul propune amânarea plăţii de diferite taxe de către firmele ce activează într-o largă serie de coduri CAEN. Măsura nu este rea, dar este insuficientă. Spre exemplu, amânarea la plata impozitelor pe clădiri, terenuri şi autovehicule până la 30 iunie este o măsură bună, însă insuficientă, în condiţiile în care taxele pe proprietate reprezintă 1,9% din total venituri bugetare (sau 0,6% din PIB). Discutabilă este şi amânarea plăţii impozitului pe profit. Se poate totuşi conchide că statul pleacă de la ideea de ‘a nu face rău’ în contextul dat, prin urmare suspendă termenele de plată pentru a lăsa agenţii economici să aibă mai multă lichiditate.

Suntem de părere însă că doar amânarea plăţilor nu este suficientă şi, cum am arătat mai sus, este necesară adiţional şi scutirea pentru o perioadă limitată a plăţii unor taxe. Şi ar mai fi necesară claritatea cu privire la faptul că se renunţă la dobânzi şi sume accesorii aferente taxelor pe timpul perioadei de criză.

***

În concluzie, pachetul de măsuri anunţat de guvern vizează, pe o parte asigurarea de garanţii/lichiditate pentru IMM şi, pe de altă parte, protecţia muncii/asigurări sociale şi de şomaj. Deşi pachetul răspunde, într-o oarecare măsură, problemelor apărute atât pe partea cererii, cât şi a ofertei, acesta nu este în măsură să prevină intrarea economiei noastre în recesiune, dacă starea de urgenţă se extinde. Din păcate ambiţia pachetului propus este redusă, iar mare parte din efectul vizat este înecat în propuneri de proceduri birocratice fără sens. În ceea ce priveşte flexibilizarea muncii şi compensarea angajaţilor pe timp de criză, nu se oferă o soluţie structurală, inovativă, ci se întinde soluţia rigidă dată de şomajul tehnic, complet inadecvată pentru realităţile europene ale momentului.

Evident, dimensiunea financiară a pachetului propus trebuie coroborată cu situaţia fiscal-bugetară în care se află România (după 4 ani de politici prociclice dezastruoase marca PSD), însă un pachet cu un buget modic de asigurare a lichidităţii IMM s-ar putea dovedi ineficient, mai ales în contextul în care 80% dintre firmele din România sunt slab capitalizate. Iar flexibilizarea pieţei muncii trebuie să fie făcută respectând dialogul social şi plecând de la modele validate, precum Kurzarbeit din Germania.

Pentru a minimiza efectele crizei, este nevoie de restabilirea încrederii în societate, de revenire treptată la viaţa normală, după încetarea stării de urgenţă. Un prim pas în direcţia restabilirii încrederii ar putea fi găsirea unei soluţii de tip Pact Social pentru a garanta pe cât posibil salariul angajaţilor la nivelul de dinaintea izbucnirii epidemiei COVID-19. Acest pas ar reduce temerile populaţiei ocupate şi ar permite mai multă flexibilitate în dezbaterea soluţiilor.

***

În afara cadrului propus de Guvern şi discutat mai sus, PLUS propune soluţii/recomandări-cheie şi pe o serie de alte subiecte:

1. Probleme sociale: securizarea locuinţelor populaţiei

– O altă prioritate în această perioadă ar trebui sa fie securizarea locuinţelor populaţiei, pentru a evita situaţii aşa cum au fost cele din Spania din 2008-2011, când unele persoane afectate de criză şi-au pierdut locuinţele, care au fost executate de bănci, şi au recurs la gesturi dramatice. Este esenţial ca sistemul bancar, în colaborare desigur cu Banca Naţională şi cu guvernul, sa acceseze lichidităţile ce vor fi disponibile în aşa fel încât sa sprijine persoanele care au credite (imobiliare, ipotecare, de nevoi personale) să îşi achite ratele în momentul în care vor avea resursele financiare sa o facă, acordând facilităţi pentru o perioadă de cel puţin 3 luni, cu posibilitatea de prelungire pana la 6 luni. Clienţii de bună credinţă trebuie sprijiniţi în această perioadă dificilă, cu atât mai mult cu cât Comisia Europeană pune la dispoziţia statelor membre mai multe instrumente de sprijin. Tot în ceea ce priveşte problema locuinţelor, dar şi a spaţiilor comerciale, există practica în anumite ţări (de exemplu, Belgia) de a se oferi asigurare compensată din partea statului în caz de furt / spargere (de ex. pentru persoanele care sunt în carantină, dar poate fi extins la mai multe categorii).

– Crearea unei scheme simplificate de facilităţi fiscale pentru deţinătorii de imobile care renegociază chiria.

– Interzicerea debranşării/deconectării de la utilităţi (apă, energie termică, energie electrică, gaze naturale, internet, TV) pe perioada stării de urgenţă şi timp de 30 de zile după încetarea acesteia.

Recomandare: Realocarea fondurilor europene

– O măsură extrem de utilă în această perioadă de criză ar fi reprezentată de realocarea sumelor încă necheltuite din fondurile europene nerambursabile către apeluri de proiecte cu aprobare rapidă (fast-track approval), de valoare medie (200 mii – 1 milion euro) care să fie disponibile pentru IMM-urile ce doresc să facă investiţii care să securizeze locurile de muncă, indiferent de domeniul de activitate, în vederea asigurării unui efect de multiplicare în economie.

– O altă direcţie de realocare a finanţărilor europene încă neutilizate este cea a întreprinderilor sociale/ structurilor de economie socială, în vederea atenuării efectelor concedierilor.

– În cazul proiectelor cu fonduri europene aflate pe final de implementare şi în curs de implementare (indiferent de programul operaţional/ axa): sprijin constant pentru beneficiari în vederea păstrării unui ritm normal al plăţilor către aceştia, pentru a nu le cauza blocaje în activitate şi în plata salariilor şi/sau a furnizorilor.

*

Recomandare: Pregătirea din timp a unui plan de redresare prin investiţii publice

– Considerăm că un instrument extrem de util într-o astfel de perioadă de criză este reprezentat de investiţiile publice, în special de cele ce presupun lucrări de construcţii: în condiţiile în care sectorul construcţiilor rezidenţiale va fi puternic afectat de cererea redusă, o măsură de combatere a crizei în acest domeniu (care, până recent, se confrunta cu un deficit major al forţei de muncă) ar fi (re)lansarea lucrărilor publice avute oricum în vedere de către stat şi înainte de criză, dar nu numai, inclusiv prin accesarea de fonduri europene pentru finanţarea acestora, în urma unor discuţii cu CE privind procedura de realocare a fondurilor încă necheltuite (de exemplu:
a) Pentru proiecte care să aibă un impact pozitiv asupra mediului înconjurător şi a calităţii aerului, în sensul scăderii amprentei de carbon şi al contribuţiei la decarbonizare, cum ar fi: reabilitarea energetică a clădirilor publice şi a celor rezidenţiale; conformarea la standardele de mediu ale UE, reabilitarea, modernizarea, extinderea/reînfiinţarea sistemelor de încălzire urbană centralizată;

b) Pentru construirea de spitale, clinici, centre medicale de stat; c) Pentru construirea de unităţi de stat de producţie de produse/ echipamente/ materiale medicale şi sanitare: reactivi chimici de laborator; substanţe active utilizate ca materii prime pentru medicamente; echipament medical de protecţie: măşti, mănuşi, combinezoane; respiratoare/ventilatoare pentru ATI; injectomate pentru ATI; monitoare pentru ATI; pompe peristaltice pentru ATI; soluţii lichide/ lămpi dezinfectante pentru mâini, suprafeţe, încăperi; şamd).

Ne arătăm deplina deschidere de a lucra, împreună cu experţii noştri, alături de Guvern în aşa fel încât măsurile ce vor fi aprobate să asigure un impact pozitiv cât mai mare în economie. Şi solicităm Guvernului să nu aprobe documentele în cauză fără o discuţie finală cu partenerii de dialog în aşa fel încât să ne asigurăm cu toţii că nu vor exista scăpări nefericite, cauzate de viteza cu care aceste măsuri trebuie luate.

De asemenea, partidul PLUS îşi arată disponibilitatea de a sprijini toate acţiunile Guvernului vizavi de instituţiile europene cu scopul de a maximiza resursele pe care ţara noastră să le acceseze în aceasta perioadă extrem de dificilă pentru noi toţi.