Politicienii noştri n-ar greşi aşa des dacă ar cunoaşte puţin istoria ţării

Autor: Alin Seserman

Politicienii noştri n-ar greşi aşa des şi ar înţelege mai bine dinamica şi fenomenele politice, dacă ar cunoaşte puţin istoria ţării. Dezvoltarea pieţei private, a capitalismului din perioada interbelică şi de acum, s-a petrecut în aceleaşi condiţii, iar evoluţia economică şi social-politică s-a manifestat la fel. După 1918, România întregită a experimentat democraţia statelor europene, bazată pe libera iniţiativă, votul universal, pluralismul politic, alternanţa la guvernare.

În primii ani interbelici, România a încercat să se aşeze pe instituţii democratice, Parlament, Guvern, partide politice şi, de asemenea, căuta formule potrivite de dezvoltare economică şi socială şi era conectată la ce se întâmplă în occident. România a trecut printr-un proces de fărămiţare a terenurilor agricole, iar ţărănimea, care reprezenta peste 70% din populaţia României, a sărăcit foarte mult. În perioada de dinainte de război, agricultura era dominată de un număr de arendaşi evrei austrieci, precum familiile evreiești Fischer, care aveau uşor acces la capitalul bancar austriac. Ei erau nu numai capabili să controleze pământul, ci să organizeze depozitarea şi transportul grânelor la pieţele de desfacere. Aceştia dominau în general aproape tot procesul de producţie şi întregul proces de distribuţie. Băncile austriece erau prezente în ţară şi aveau un control important.

Liberalizarea comerţului și a economiei în general a avut drept consecinţă apariţia investitorilor străini, care din toate punctele de vedere erau superiori întreprinzătorilor români. Prin apariţia capitalului comercial, România devine o piaţă de desfacere pentru investitorii ţărilor apusene. Aceştia dispuneau de resursă umană calificată, capital financiar, maşini moderne pentru procesarea produselor agricole şi industriale. Practic România este ocupată economic în scurt timp prin preluarea iniţiativei de către investitorii străini, fapt care a dus ulterior la apariţia tendinţelor naţionaliste şi totalitare chiar şi în rândul elitei româneşti.

Astăzi există o altă dinamică, o piaţă a serviciilor care depăşeşte cu mult aportul agriculturii în economia naţională, există internet, piaţă IT. Dar totuşi, sesizăm că lucrurile se desfăşoară la fel.

România postdecembristă trece printr-un proces similar, în care în primii ani se introduc elementele de bază democratice, apar partidele politice, apar investitorii străini, capitalul comercial care abundă în marile oraşe, prin bănci, supermarketuri, industria lemnului, petrol, gaze, telecomunicaţii şi altele.

Agricultura românească a reluat procesul de fărămiţare, care a dus la o sărăcire imediată, însă lucrurile s-au îmbunătăţit după intrarea în UE, altfel falimentul era sigur. Terenurile agricole au fost miza multor investitori străini, care au devenit proprietari sau concesionari pe o bună parte din ţară. Nu comentăm dacă e bine sau rău, ci doar constatăm că lucrurile aşa s-au petrecut. În sistemul bancar, al exploatării lemnului, al resurselor naturale dar și în comerţ există aceeaşi dinamică, ce caracterizează evoluţia economiilor statelor aflate în perioade de tranziţie politică şi economică.

În cele trei decenii de libertate, s-a repetat acelaşi scenariu. O efervescenţă şi un entuziasm la început, o dezvoltare economică, după care a urmat o prăbuşire a valorilor morale în societate, a apărut noi forme de naţionalism, străinii şi capitaliştii sunt de vină tot ce se întâmplă.

România a avut marea şansă istorică de a deveni membru UE, iar românii sunt mai protejaţi, însă chiar şi aşa, autoritarismul şi dictatura majorităţii funcţionează pe multe planuri şi în majoritatea comunităţilor. Actuala organizare administrativ-teritorială favorizează din plin aceste structuri osificate cu tendinţe autoritare.

Ce nu are România astăzi şi avea în perioada interbelică? Liderii, elita conductoare. În urmă cu aproape 100 de ani, România era reprezentată în conducerea Parlamentului de Nicolae Iorga şi Alexandru Vaida-Voevod. A avut premieri ai elitei burgheze transilvănene, care au făcut mari reforme şi care nu erau interesaţi de averea personală sau de puterea politică în sine. Înţelegeau lumea şi şi-au dedicat viaţa interesului public. Astăzi lucrurile ar trebui să fie simple dar nu sunt. Nu sunt pentru că ţara e ocupată de grupuri de interese, transpartinice în mare parte. Avem un partid care a acaparat toate structurile sociale şi economice, care blochează ţara şi o opoziţie firavă încă, cu puţini oameni curajoşi. Ce e de făcut? Într-o postare viitoare.

 

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.