Poți să faci diferența între când ești obiectul unei operațiuni de propagandă și când ești al uneia de război psihologic? Publicul românesc și european trebuie să se familiarizeze cu diferența între cei doi termeni. Diferența pare inexistentă, dar este majoră.
Azi, doar cine insistă să rămână conformist, pe pilot automat, nu este conștient de modul în care distincția între (a) Informarea Publicului și (b) Propagandă e incălcată abuziv zilnic de mass media si decidenti. Acum nu ne mai rămâne decât să pregătim publicul să înțeleagă și să poată aplica o altă distincție esențială: Intre operațiuni de Propagandă și cele de Război Psihologic.
PROPAGANDA are scopul de a influența opinia publică sau percepțiile unui grup larg de oameni, de obicei prin promovarea unui anumit punct de vedere, ideologie sau agendă politică. Este folosită pentru a consolida sprijinul pentru un sistem sau regim, o ideologie sau o cauză. Propaganda folosește informații selectate diversionist, distorsionate sau manipulate pentru a prezenta o imagine pozitivă a propriei cauze sau o imagine negativă a opoziției.
RĂZBOIUL PSIHOLOGIC are un scop mai specific și mai direct decât propaganda. Este folosit pentru a destabiliza, demoraliza, destructura cognitiv și identitar, a demotiva sau a demantela capacitatile de decizie unei/unor ținte privite ca inamic, fie că e vorba de trupele acestuia, de liderii politici sau de populația civilă a adversarului. Include tehnici precum dezinformarea, intimidarea, zvonurile, amenințările și manipularea percepțiilor pentru a provoca teamă, conformism defetist, confuzie sau neîncredere.
În esență, Războiul Psihologic este o formă mai agresivă și orientată în campanii de influențare a unei ținte percepută adversarial și în contextul unei situații definite ca (potențial) conflictuală. Acum că am introdus distincția, să mai facem un pas.
ÎNTREBARE: Pot operațiunile de război psihologic fi, de asemenea, exercitate asupra propriului popor, nu doar asupra inamicului sau a populațiilor străine? Răspunsul este: DA, absolut.
Războiul Psihologic împotriva propriei populații poate fi folosit pentru a confuza, demobiliza, controla, intimida sau demoraliza cetățenii, în special în perioade de criză sau in care decidentii se simt amenintati sau vulnerabili. Poate fi utilizat pentru a eroda rezistența, pentru a preveni revoltele, pentru a distruge moralul sau pentru a induce frică și conformism.
De asemenea, poate utiliza tehnici de manipulare psihologică pentru a provoca dezbinare între grupurile sociale sau pentru a discredita figurile și mișcările nonconformiste.
ÎN FORMELE SALE EXTREME, VIZEAZĂ DESTRUCTURAREA COGNITIVĂ ȘI IDENTITARĂ A CETĂȚENILOR SI COMUNITĂTILOR.
Concluzie:
Atât propaganda, cât și războiul psihologic pot fi folosite ca instrumente de control, influență și presiune asupra propriului popor. Acum avem o înțelegere mai clară a întregului spectru în care ne-am mișcat și ne mișcăm de câțiva ani buni:
La un capăt e Informarea și Dezbaterea Publică liberă și informată.
La celălalt capăt este Războiul Psihologic exercitat asupra propriilor cetățeni. În sptiul dintre ele, este starea de Propagandă, un echilibru pervers în care am ajuns să trăim.
Revenind însă la Războiul Psihologic și uitându-ne la elementul său cel mai profund și extrem: DESTRUCTURAREA COGNITIVĂ ȘI IDENTITARĂ A CETĂȚENILOR PROPRIEI ȚĂRI.
O întrebare: De ce și în ce condiții ar dori/hotărî factorii de decizie și structurile dirigente ale unei țări să încurajeze și să desfășoare operațiuni susținute de război psihologic de destructurare identitară asupra propriului popor?!
Iată o întrebare cu relevanță mai mult decât teoretică.
PS
Mai jos lucrarea clasică a profesorului Paul Linebarger, care a fost nu doar un mare specialist academic în domeniu, dar a și fost implicat în mod direct în coordonarea mai multor operațiuni majore de propagandă și contra-propagandă in timpul celui de al doilea război mondial si după.
Dragos Paul Aligica
