Raluca Someșan: Micul Prinț și planeta lui – boabă de rouă

Colivia
Colivia umblătoare, fără chei, fără picioare..
Melcul, cu cetatea sa-n spinare, este ființa poate cea mai fericită din lume, fiindcă oriunde-ar merge, e mereu acasă ; sau, poate e ființa cea mai nefericită, fiindcă vrând-nevrând își cară crucea,se-ntoarce iar și iar în colivia lui mică din spinare, peste care șade colivia mare a lumii întregi.
Blând, haiduc, molatec,poartă-n loc de ochi două periscoape,singurele crăpături spre libertate. ( Când se uită după mare, când după soare, după nori grei și păsări călătoare.)
Tristul melc,pe care mai mereu îl încearcă sentimentul singurătății, este încrezător și naiv, perseverent și visător. Cu infinitul în spate..și spirala-n Univers.
Existența lui toată este un mare semn al întrebării:
 – Câți dintre noi, oamenii, am fi atât de împăcați cu noi înșine și ne-am accepta propria persoană și-am purta-o-n colivie, cetate, cochilie, zi de zi..?
Câți știm oare că Melcul înseamnă doar Eu cu Mine?!
Melcul sunt eu, melcul eşti tu,  melcul mi-e eu şi ție ți-e tu.
Text și pictură Raluca Someșan
Raluca Someșan este învățătoare în comuna Livezile

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.