Revoluția CASS-ului. Tratamente calibrate după portofel

Autor: Anca Dragu Paliu
În spațiul public a apărut o nouă idee îngrijorătoare rostită de ministrul

Finanțelor, potrivit căreia acoperirea asigurării medicale de stat și accesul la servicii publice de sănătate ar trebui diferențiate în funcție de venitul fiecărei persoane.

„În funcție de cât plătești pe CASS să ai făcute mai multe variante, pachetul de bază, ai un alt venit la care se plătește CASS-ul, deci implicit alte condiții, un alt pachet de servicii medicale“.

Deoarece afirmația a stârnit nemulțumire, ministrul a revenit cu precizări în sensul în care pachetul de bază ar trebui să fie universal, iar cei mai avuți să poată accesa servicii medicale suplimentare. „Consider că toți românii, indiferent de veniturile realizate, trebuie să beneficieze de pachetul minim de servicii medicale. Afirmația mea a avut în vedere pachetele medicale extinse, posibilitatea ca fiecare asigurat să-și poată adăuga servicii suplimentare“.

Desigur, în unele state europene, cum ar fi Olanda, există pachete de asigurări de sănătate de bază acoperite din contribuțiile salariatului și ale angajatorului, la care se adaugă oferte complementare, ale companiilor de asigurări. Ele acoperă de exemplu tratamente dentare, psihoterapie sau chirurgie estetică, de regulă probleme medicale pe care guvernul nu le consideră esențiale. Pentru acestea există oferte de asigurări private. Dar nici în România implanturile dentare sau liftingurile nu sunt decontate de casa de sănătate. Diferența stă în structura complexă a finanțării sistemului de sănătate, care ține atât de buzunarul public, cât și de cel al companiilor de asigurare. În România, statul nu a susținut dezvoltarea asigurărilor private de sănătate, care ar fi trebuit să beneficieze de deduceri fiscale încurajatoare.

Servicii medicale deja precare

Afirmațiile ministrului Finanțelor rămân în zona ambiguității și introduc ideea că unii dintre contribuabili ar trebui să primească mai puțin, fără să existe o măsură clară a serviciilor medicale oferite. De regulă, statul nu jonglează cu oferta de servicii medicale de bază. Este greu de imaginat ce ar putea să dispară din serviciile curente, deja precare. De exemplu, dacă un pacient are nevoie să facă o investigație mai complexă și mai costisitoare (de exemplu, un RMN) într- o perioadă de sub un an, atunci trebuie să recurgă la o clinică privată și să plătească din buzunarul propriu. Odată ajuns la medic pentru analize de rutină, în fericita situație în care cardul de sănătate funcționează, poate constata că suma alocată în luna respectivă s-a terminat și că va trebui să revină în primele trei zile ale lunii următoare. Dacă ajunge la spital, uneori trebuie să își cumpere o parte din medicamentele prescrise în tratamente și poate chiar consumabilele necesare unei intervenții chirurgicale. În schimb, la plecare riscă să primească o infecție nosocomială gratis.

Ca atare, îngrijorarea este justificată: ce anume mai puțin vor primi cei săraci și ce servicii suplimentare vor primi cei bogați?

Principiul solidarității

Dincolo de culoare și ideologii politice, sistemul public de sănătate are la bază principiul solidarității și principiul universalității. Asta înseamnă că plătim toți după posibilități și primim toți după nevoie. Nu e nicio supărare dacă contribuim la sistemul public de sănătate și nu folosim serviciile de sănătate, pentru că pur și simplu suntem sănătoși! Similar, dacă facem asigurare la mașină, nu trăim cu speranța că vom avea un accident numai pentru că vrem să folosim asigurarea plătită. Și când asigurăm casa împotriva incendiilor sau spargerii nu ne încearcă vreun regret când a expirat asigurarea nefolosită.

Serviciile publice europene nu sunt calibrate în funcție de venitul contribuabililor. Însă, conform ipotezei enunțate de ministrul Finanțelor, o persoană care plătește impozite la nivelul salariului minim nu poate avea acces la toate serviciile medicale, ca până acum. Cu alte cuvinte, nu va folosi toată autostrada, ci poate puțin din banda de urgență, unde însă riscă să plătească o suprataxă. În esență, propunerea ministrului Finanțelor de a calibra pachete de servicii medicale în funcție de dimensiunea contribuției pentru sănătate se opune logicii sociale europene.

Ideea introducerii unor pachete diferențiate de servicii medicale, enunț ambiguu deocamdată, naște cel puțin două posibile scenarii: fie cei înstăriți vor plăti mai mult decât în prezent, dar vor primi servicii mai complexe, rapide și de calitate, fie nimeni nu plătește mai mult, dar vor fi diminuate serviciile și sumele alocate celor săraci în favoarea celor bogați. Unii vor plăti mai mult, sau alții vor primi mai puțin? E neclar.

România, codașa finanțării sănătății

Datele financiare nu ale serviciilor medicale nu descriu o situație confortabilă. Din perspectiva cheltuielilor alocate sănătății, România se situează pe ultimul loc din Uniunea Europeană. În anul 2015 (cel mai recent an cu date disponibile la nivel european), în România, sistemul public de sănătate aloca în medie 400 de euro pentru fiecare cetățean, respectiv de 5 ori mai puțin decât în Spania, de 6 ori mai puțin decât media Uniunii Europene, de 3 ori mai puțin decât în Cehia și de 14 ori mai puțin decât în Luxemburg. Pentru stomatologie, statul român a cheltuit în 2015, în medie, cu fiecare român, 13 euro, de 9 ori mai puțin decât media europeană, de 3-4 ori mai puțin decât Ungaria, Lituania, Croația, Slovacia și Slovenia.

Perspectiva reducerii „pachetului de servicii medicale” pentru cel mai sărac pacient european este îngrijorătoare și riscantă. Este adevărat că e nevoie de reforme în domeniul sănătății, inclusiv o reglementare (mai clară) a asigurărilor private de sănătate. Dar aceste lucruri trebuie gândite, studiate, analizate și apoi comunicate publicului larg. Goana după senzațional și dorința de poziționare în curse politice nu fac casă bună cu politicile publice.

Sănătatea și educația sunt domeniile gemene pe care se construiește societatea, iar accesul liber la educație și sănătate este esențial pentru dezvoltarea unei țări. Ele fac parte din conceptul modern de bunăstare.

articol apărut pe reportevirtual.ro

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.