România, cu sau fără Dăncilă, va trebui să plece fruntea, ca țară, pentru agresiunile unui regim abuziv

Autor: Ramona Strugariu

De fapt, nu are importanță dacă vine Viorica Dăncilă sau nu la dezbaterea din octombrie, din plenul Parlamentului European, cu privire la situația din România.

Dacă vine, va da un plus de culoare locală – le țin pumnii strâns interpreților. Viorica Dăncilă e nimeni. Premierul României, în schimb, cutremurător și dureros pentru noi, se întâmplă să fie acum o analfabetă care ne va face de rușine, cel mai probabil, din nou, în plenul Parlamentului European.

Important și alarmant este că avem de o bucată bună de vreme dezbateri tot mai tensionate pe tema deviațiilor de la democrație și statul de drept, în Europa centrală și de est, iar semnalele pe care le dau aceste țări nu sunt deloc încurajatoare în sensul corectării acestor deviații. Orban a fost prezent în plen, la Strasbourg, anul trecut, la o dezbatere similară. A rămas senin ca un zeu. Nu cred că l-a atins absolut nimic din ce s-a discutat. Apoi, am avut dezbaterile/demersurile cu privire la activarea Art. 7 în cazul Poloniei, în Comisia LIBE și în plen; Ungaria se discută (prin raportul lui Judith Sargentini), din nou, săptămâna viitoare, la Strasbourg – Orban va fi acolo din nou și va rămâne, probabil, la fel de impasibil la mesajul politic care i se va transmite, deși este unul foarte puternic și neechivoc.

Cât despre România, în octombrie, cu sau fără Dăncilă, va trebui să plece fruntea, ca țară, pentru agresiunile unui regim abuziv asupra statului de drept, asupra cetățenilor care au protestat pașnic, asupra evoluției echilibrate și a progresului unei țări care acum ar fi trebuit să fie departe, foarte departe, în parcursul ei european, în dezvoltarea economică și în consolidarea unor institutii fundamentale pentru democrație. Începusem chiar bine.
Pe noi, de fapt, ne arată Europa cu degetul – sau ne compătimește, după caz. Nu-mi pasă că Dăncilă va fi sau nu acolo. Îmi pasă că e numele României la mijloc, ca exemplu de „așa nu“.

Inclusiv pentru asta, acest grup infracțional temporar dezorganizat de răscoalele doamnei Firea, dar cu mare capacitate de repliere, nu este de iertat și nu trebuie iertat. Faptul că acum ne numărăm printre regimurile cu nostalgii totalitare și ultraconservatoare ale Europei, corijenți la capitolul democrație, că în loc să fim lăudați pentru progresele noastre suntem bătuți pe umăr cu multă compătimire, în cel mai bun caz, și puși la colț în mod sistematic, de o bună bucată de vreme, pentru că nu ne mai comportăm ca un stat membru UE, este vina lor. Lor li se „datorează“. Ție, Liviu Dragnea, și anturajului tău de infractori cu putere politică (pe care v-am dat-o tot unii dintre noi, în treacăt fie spus; poate, data viitoare ne gândim de două ori când votăm).

Nimic din toate acestea nu trebuie iertat. Vom depăși această perioadă critică, se vor ridica oameni noi, o să ne recăpătăm – greu, dar o vom face – locul și o să ne reconstruim parcursul, așa cum am început. Dar nu trebuie nici uitat, nici iertat că ne-au târât înapoi zeci bune de ani.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.