România de care avem nevoie, veșnica dispută dintre generații

de Amalia Pop

Aud foarte des în jurul meu că noi ăștia din generația X, generația modernă și tehnologizată, nu suntem în stare de nimic, că dacă ar ajunge țara pe mâinile noastre s-ar alege praful de ea. Acest tip de mentalitate limitată de remineșcențele unui comunism de mult apus, este destul de frecventă în jurul nostru, în familiile noastre, la jobul nostru, pe stradă, la TV, etc și trebuie să recunosc ca un astfel de mod de raportare la generația tânără care se presupune că este viitorul unei țări până la urmă, este destul de deranjant.

Este adevărat că odată ce ai fost îndoctrinat timp de 25 de ani de un sistem rigid precum sistemul comunist; un sistem care îți îngrădea câteva drepturi umane elementare precum libertatea cuvântului, dreptul de a călători în afară țării, dreptul de intra în biserică (vezi cadrele militare) este destul de greu să accepți schimbarea care nu s-a produs în cel mai pașnic mod cu putință dar pe de altă parte au trecut niște ani de atunci, nu puțini la număr iar dăcă vrei să ții pasul cu progresul societății globale și al comunității în care trăiești trebuie să accepți din mers și schimbările care vin odată cu dezvoltarea altfel riști să te pierzi în trecut și apoi ține de fiecare individ în parte dacă alege să construiască sau să se autodistrugă. De fapt este o luptă pentru supraviețuire iar cel mai puternic psihic-emoțional, supraviețuiește.

Și apoi caracterul unui individ este format de factori multipli nu doar de mediul familial, care DA este cel mai important dar nu singurul, școala, anturajul, comunitatea, respectiv societatea sunt deasemenea la fel de importante ca și factori.

Cu siguranță majoritatea dintre noi ne aducem aminte cum cu ceva timp în urmă nu aveai dreptul să visezi pentru că din punctul de vedere al predecesorilor noștri erai un aerian și un visător care nu va avea capacitatea de a construi profesional nimic, cu sigurață nu am uitat cum nu aveam dreptul la opinie pentru că antemergătorii noștri le știau pe toate în timp ce noi nu știam nimic. Dar în ciuda acestei mentalități, rigide de ceva ani încoace îndrăznim să visăm și să luptăm pentru idealurile noastre, ba mai mult decât atât ne permitem luxul de a ne exprima cu îndârjire punctul de vedere și de a ne implica efectiv în diverse proiecte care vizează bunul mers al societății noastre. Nu contest faptul că trecerea de la comunism la democrație a atras după sine schimbări negative dar totuși… să nu dramatizăm mai mult decât este cazul.

În cadrul acestui articol am decis să prezint câțiva tineri bistrițeni care au visat, au luptat pentru visul lor și au reuși să construiască acest vis al lor pas cu pas. Din punctul meu de vedere acești tineri, alături de toții acei tineri din țara asta asemenea lor, sunt România de mâine, România de care avem nevoie pentru a construi și pentru a pune această țară pe un loc binemeritat în acel top al țărilor europene exemplu demn de urmat.
Voi începe lista „Mândru că sunt din Bistrița”, cu Robert SIGHIARTĂU, tânărul bistrițean care a reușit în aceste zile să impresioneze o țară întreagă prin curajul său. La nu mai 29 de ani Robert este Deputat de Bistrița-Năsăud în Parlamentul României și este omul care va rămâne în istoria acestei țări ca fiind cel care s-a luptat la scenă deschisă pentru mărirea alocației de stat pentru copii dar și cel care a avut curajul să îl înfrunte pe liderul PSD-Dragnea, cerându-i demisia tocmai în plenul Camerei Deputaților.


Cristian BODNAR este un alt tânăr al Bistriței care a ales să își urmeze visul și care a investit atât de mult efort intelectual, timp și muncă în pasiunea lui încât a obținut Premiul „Nobel Junior” în Computer Science, premiu care i-a fost înmânat la Dublin într-o ceremonie de înaltă clasă.


Nu pot să nu îl bifez în această listă pe Tibi UȘERIU, care deși ajuns la vârsta maturității este o forță a naturii, un om cu spiritul tânăr și liber și mai presus de toate este bistrițean de-al nostru. Este un exemplu-dovadă că nu există obstacole pentru nimic niciodată atâta timp cât lupți pentru o cauză nobilă. Datorită unor români precum Tibi UȘERIU, România este aplaudată în Europa și în lumea largă.


Dan Mădălin PAVEL este dovada vie a faptului că atunci când îți dorești ceva cu ardoare trebuie să fii consecvent, onest și să perseverezi spre excelență. La 23 de ani bistrițeanul nostru a fost opțiunea a două ministere din Franța, Ministerul Finanțelor și Ministerul Economiei. În Ministrul Economiei cel pentru care a optat în final,
este „terminolog”, adică jobul său este acela de a găsi termeni echivalenţi în documente redate în română, franceză și engleză.


Matei MOISIL, campion național și posesor al Cupei României la DownHILL și Enduro Juniori, este bistrițeanul pentru care termenul „frică” nu există în dicționar. Pasionat de sportul extrem încă de mic Matei ne reprezintă cu succes la toate campionatele și competițiile naționale și internaționale de DownHILL la care participă.


Andreea Iulia GRAD spunea în urmă cu ceva timp așa: „În democrație, poporul rămâne sursa puterii… Indiferent de culoarea politică, cei sus puși ar trebui să știe că NU sunt acolo pentru a-și satisface interesele domniilor sale, ci ale țării”. Și câtă dreptate avea! Andreea Iulia Grad este cetățean de onoare al județului Bistrița-Năsăud alături de Cristian Bodnar, tocmai datorită meritelor sale intelectuale și profesionale pentru că Andreea a reușit performanța de a-și finaliza studiile superioare în cadrul Universității Sorbonne din Paris ca șefă de promoție.


ALEXANDRA, elevă în clasa a IV-a la una din școlile bistrițene, este copilul care a dat o lecție de umanitate și moralitate atât comunități noastre cât și mai marilor lideri ai acestei țări aflați prin diverse ministere. Alexandra este copilul care a oferit o soluție de comunicare și integrare în comunitate a copiilor cu autism; impresionată fiind de colegul ei de clasă Vlăduț, o soluție pe care Ministerul Educației nu o avea. Pentru că DA, copiii sunt cei care ne oferă soluții nouă adulților atunci când noi nu știm încotro s-o apucăm. Alexandra a reușit să impresioneze o doamnă ministru și a devenit la doar 10 ani autoare unui manual pentru copiii cu autism.

Alexandra ANISIE– este o tânără bistrițeancă „încăpățînată și rebelă” cum îi place să se autodefinească, pasionată de călătorii și motoare pe două roți. La 28 de ani a reușit să strabată Europa în lung și în lat însoțită de prietena fidelă și apropiată sufletului ei, motocicleta.

Evident lista poate continua însă un lucru este cert, așa cum spunea Andreea Iulia Grad „Ai cu ce Românie, dar nu și voie!” pentru că DA, România are un potențial enorm de resursă umană ce poate fi valorificată la maxim în interesul țării noastre dar… din păcate acești tineri nu sunt valorificați aici acasă la ei ba mai mult decât atât sunt îngrădiți și forțați să își caute norocul în afara granițelor României.

Recommended For You

About the Author: Sarmasan Mihai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.