ULTIMA ORĂ, ACTUALITATE, ECONOMIC

România exploatează a cincea cea mai mare suprafață agricolă din UE

Potrivit unui studiu al Institutului Național de Statistică, raportat la date aferente anului 2020,  România exploatează a cincea cea mai mare suprafață agricolă din UE.

Această exploatare o plasează printre primii 20 de producători globali la șapte produse agroalimentare printre carefloarea-soarelui, grâu, porumb, soia, struguri și miere.

La producția de porumb, spre exemplu, România este cel mai mare producător din UE, ocupând poziția a 14-a la nivel mondial, cu o producție de 10,1 milioane de tone.

Producția de soia și de struguri, plasează țara noastră pe locul al treilea în spațiul comunitar, după Italia și Franța, ocupând poziția a 18-a la nivel mondial cu 306.000 de tone și respectiv 938.000 de tone.

În 2020, România a fost pe locul cinci la nivel mondial în ce privește producția de floarea-soarelui, cu 2,2 milioane de tone.

România a fost, în 2020, numărul 13 la nivel mondial la producția de miere, cu o cantitate de 30,7 milioane de tone, într-o piață dominată de trei mari actori globali – China, India și Iran.

De asemenea, România și-a adjudecat poziția a 20-a între producătorii de grâu la nivel mondial și al șaselea la nivel european, cu o producție de 6,4 milioane de tone.

România are, încă, cei mai mulți angajați în agricultură (20,5%), timp în care, principalele state europene își exploatează suprafețele agricole cu procente sensibil mai puține Franța – cu 2,3%, Germania – cu 1,3%, Spania – cu 4% și Polonia – cu 9,5%.

În schimb, în 2020, agricultura a contribuit cu 4% la PIB-ul României, față de 2% în Franța, 1% în Germania, 3% în Polonia și 3% din PIB în Spania.

Datele arată că țara noastră este un producător important de produse agroalimentare și are potențial real de a juca – în noua conjunctură dată de conflictul ruso-ucrainean – un rol major în asigurarea unor alimente de bază, atât în spațiul comunitar, cât și la nivel global.

Țara noastră, în schimb, trebuie să treacă rapid de la statutul de furnizor al materiilor prime, la cel de procesator și furnizor integral al producției sale agricole, știut fiind faptul că între materia primă și produsele derivate ce ajung la cumpărător este o diferență de preț semnificativă.