România, o economie fragilă într-un peisaj global tensionat

Autor: Anca Dragu

Tensiunile din economia mondială persistă, perspectiva de creștere s-a deteriorat față de așteptările de la începutul anului. Instituțiile financiare internaționale au început să transmită mesaje care îndeamnă la prudență în politicile economice interne și care îi îngrijorează pe oamenii de afaceri. Teama începe să se cuibărească în mințile investitorilor și ale consumatorilor, iar apetitul pentru investiții și consum scade.

Ca atare, producția și vânzarea acestor bunuri de investiții sau consum scad, afectând afacerile respective, salariile și locurile de muncă. Așa arată un ciclu economic, absolut inerent vieții economice. În acest peisaj global tensionat, orice economie fragilă poate aluneca în criză.

O criză prelungită poate provoca recesiunea unei economii. Diferența între criză și recesiune o face calitatea politicilor economice: politici ponderate și responsabile nu au ca efect creștere economică spectaculoasă, dar nici căderi în gol. Cu cât „sari” mai sus, cu atât căderea este mai grea. Numai că greul îl suportă cei mici, fie angajați, fie angajatori.

O problemă nu vine niciodată singură

În ultimii ani, economia românească s-a aflat sub un val de măsuri imprudente, forțând limitele ciclului economic. Deși economia era „pe o traiectorie de creștere”, statul s-a tot împrumutat pentru a plăti pensii și salarii.

Acest lucru a generat simultan mai multe efecte nedorite: nu au mai existat bani pentru mult-visatele investiții – autostrăzi, căi ferate de mare viteză, școli, spitale, aeroporturi; lipsa acestor investiții a redus perspectivele de dezvoltare, iar forța de muncă a continuat să părăsească țara pentru venituri imediate mai mari, pentru școli și spitale mai sigure și, în general, pentru un viitor mai cert și mai optimist. Fără investiții, capital și forță de muncă, viitorul României nu sună bine.

Mai mult, economia românească a devenit lider european al riscului: avem deficit comercial masiv, inflație, deficit bugetar, rate mărite ale dobânzilor plătite la împrumuturi atât de stat, cât și de firme și indivizi. Consumul a intrat în declin, tranzacțiile imobiliare s-au redus, iar companiile sunt incapabile să investească și să relanseze producția, fiind, în general, decapitalizate.

În acest context economic nefavorabil la nivel internațional și local, săptămâna trecută a adus două evenimente neplăcute pentru România, ambele legate de deficitul fiscal și politicile imprudente: scrisoarea trimisă de autoritățile române către Bruxelles cu măsurile efective pe care le adoptă guvernul României pentru reducerea deficitului bugetar și reducerea ratingului de țară acordat de Scope Ratings.

Înghețarea salariilor și a angajărilor la stat

În mai 2018, Comisia Europeană a constatat că România nu aplică politici economice responsabile și a emis o recomandare pentru revenirea politicii fiscale la țintele bugetare pe termen mediu. O lună mai târziu, Consiliul a aprobat această recomandare menită a asigura alinierea politicilor economice ale României la bunele practici pentru revenirea la procesul de convergență și aducerea politicii fiscale mai aproape de țintele de deficit bugetar pe termen mediu.

Ca atare, guvernul, prin ministrul Finanțelor, se angajează să reducă deficitul bugetar față de 2018 cu 0,4 puncte procentuale din PIB în 2019, cu 1,08 puncte procentuale în 2020 și cu 1,74 puncte procentuale din PIB în 2021.

Pentru a atinge obligațiile fiscal-bugetare din 2019, respectiv un deficit bugetar în termeni cash (numerar) de 2,58% din PIB, Guvernul propune implementarea unor măsuri pentru reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor. Pentru reducerea cheltuielilor, Guvernul va suspenda aplicarea legii salarizării în 2019, va îngheța angajările în sectorul public, va plafona cheltuielile de întreținere și operare la nivelul nominal al anului 2018 și va îngheța celelalte categorii de cheltuieli ca procent în PIB – investiții, transferuri, dobânzi și alte cheltuieli.

În practică, asta înseamnă că statul nu va reuși să stimuleze mediul de afaceri prin cheltuieli suplimentare și nici să crească competitivitatea prin investiții deosebite în infrastructură. Nu vor fi bani pentru construcția unor spitale noi, dar nici pentru cheltuielile administrative minimale ale acestora, cum ar fi medicamentele. Nici școlile de la sate nu vor avea grupuri sanitare, cele improvizate vor rămâne în curtea școlii, dacă nu pe partea cealaltă a drumului. Apa curentă rămâne un lux pentru milioane de gospodării, iar cu sărăcia energetică aproape ne-am obișnuit.

Citiți continuarea materialului pe reporterglobal.ro

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.