România să genereze o dreaptă creștin-conservatoare, patriotică, dar în egală măsură filoeuropeană și atlantistă

Adrian Papahagi

La mulți ani, dragi prieteni!

2018 a fost un an cu bune și cu rele pentru fiecare dintre noi, dar cu siguranță rău pentru România.

Guvernarea PSD a bătut manifestanți pașnici, a ucis lupta anticorupție, a apărat eficient interesele mafiei politice, a îndatorat țara și a creat deficite enorme în ciuda unei bune creșteri economice, a compromis credibilitatea României în UE și a dus țara înspre o zonă putinist-erdoganică a abuzului de putere și a corupției politice.

Anul Centenar a fost trist, festivitățile obosite, a lipsit jubilația patriotică și sentimentul împlinirii unei națiuni care a trecut cu bine de o jumătate de veac de dictaturi (1938-1989) și a intrat în clubul țărilor libere și democratice, în UE și NATO.

Sfâșietor pentru mine, o parte evoluată social și economic a națiunii a demonstrat că nu dă doi bani pe tradiția creștină a civilizației noastre, iar altă parte, atașată acestei tradiții, pare că este dispusă să înghită orice ticăloșie politică, dacă e legată cu fundă tricoloră de care atârnă o cruciuliță. M-am regăsit, solidar, cu cei care au reușit să reziste ambelor ispite, la fel de alienante moral și intelectual.

Efortul meu intelectual în spațiul public va merge în aceeași direcție în 2019. Voi scrie și voi conferenția despre creștinism și democrație, despre adevărata cultură a continentului nostru.

Ce urez României: să scape de ciuma roșie, de mafia securist-comunistă, de idiocrația PSD. Să fie capabilă să genereze o nouă clasă politică, iar aceasta să nu se reducă la o stângă multikulti și „corectă politic”, ci să cuprindă și o dreaptă creștin-conservatoare, patriotică, dar în egală măsură filoeuropeană și atltantistă.

Ce urez Bisericii mele: să înțeleagă că poporul urăște corupția și nedreptatea, că e datoria ei să le condamne vehement, în spirit hristic, profetic, apostolic și patristic dacă vrea să fie suflet din sufletul neamului, iar nu o instituție abandonată și tristă.

Ce vă urez, ce ne urez nouă tuturor: să fim onești, decenți, curajoși, să avem încredere în destinul țării noastre. Nu ne strică oleacă de patriotism real și de optimism (realist, nu utopic, firește) la acest început de an.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.