S-a emis decretul pentru beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici care au murit în închisorile comuniste

Pe data de 19 martie 2019, Sfântul Părinte Franscisc l-a primit în audiență pe Eminența Sa, Cardinalul Angelo Becciu, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. În cursul audienței, Sanctitatea Sa a autorizat Congregația de a promulga opt decrete în acest sens. Cel de-al doilea este dedicat martiriului servilor lui Dumnezeu: Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, episcopi greco-catolici „uciși din ură față de credință” în diferite locuri din România, în perioada 1950-1970.

Iată o scurtă biografie a celor șapte episcopi care au murit în timpul regimului comunist:

Episcopul Valeriu Traian Frenţiu s-a născut la 25 aprilie 1875, în oraşul Reşiţa. A studiat Teologia la Budapesta (1894-1898), iar ulterior a fost hirotonit preot la 28 septembrie 1898. În 1902 a primit titlul de doctor în Teologie. A activat în Eparhia de Lugoj ca şi cancelar, paroh, apoi vicar foraneu, iar pe data de 4 noiembrie 1912, la vârsta de 37 de ani, a fost numit Episcop al Lugojului. La 25 februarie 1922 Episcopul Frenţiu a fost transferat la Oradea. După moartea în 1941 a Mitropolitului Alexandru Nicolescu, a fost din nou mutat ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş în vremea războiului. În 1947 a revenit la Oradea unde a fost arestat pe 28 octombrie 1948 şi dus în lagărul de la Dragoslavele, iar în februarie 1949 la Mănăstirea Căldăruşani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde fiind greu de suportat duritatea regimului de exterminare a murit la 11 iulie 1952. Asemenea celorlalţi Episcopi morţi la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor.

Episcopul Vasile Aftenie s-a născut la 14 iunie 1899, în satul Lodroman. În 1919 s-a înscris la Teologie, fiind trimis apoi la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. În 1925 a obţinut doctoratul în Filosofie şi Teologie, după care a revenit în ţară. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. Ulterior a fost numit protopop de Bucureşti, iar mai târziu, canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj. A revenit la Bucureşti ca Episcop Vicar. În aprilie 1940 a fost numit Episcop auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu. La 28 octombrie 1948 a fost arestat și dus, împreună cu ceilalţi cinci episcopi greco-catolici, la Dragoslavele şi apoi la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr. În mai 1949 a fost transferat şi izolat la Ministerul de Interne unde a fost supus unor torturi oribile. Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcăreşti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viaţă. A fost înhumat la cimitirul Belu catolic cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic.

Episcopul Ioan Suciu s-a născut la Blaj, la 4 decembrie 1907. Împreună cu Tit Liviu Chinezu, a studiat Teologia la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. A fost promovat doctor în Teologie, iar la 29 noiembrie 1931, a fost hirotonit preot. A revenit apoi la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea, al Episcopului Valeriu Traian Frenţiu. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar al Episcopului Iuliu Hossu. În 1947, Episcopul Ioan Suciu a fost numit Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş. La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Acolo, datorită regimului de izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viaţă dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu. A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi.

Episcopul Tit Liviu Chinezu s-a născut în anul 1904 în comuna Huduc, judeţul Mureş. În 1925 a fost trimis la studii teologice la Roma împreună cu Ioan Suciu, la Colegiul „Sf. Atanasie”. Obţine doctoratul în Filosofie şi Teologie. La 31 ianuarie 1930 a fost hirotonit preot. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost numit profesor la Şcoala Normală de Învăţători. În 1937 a fost transferat la Academia Teologică din Blaj, iar în 1947 la Bucureşti, ca protopop. La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Mănăstirea Neamţ, împreună cu alţi 25 de preoţi greco-catolici, transferat apoi la Căldăruşani unde ulterior au fost aduşi episcopii greco-catolici. La Căldăruşani, pe 3 decembrie 1949, a fost consacrat ca episcop de către ceilalţi episcopi. Cu toate precauţiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat cele întâmplate. Mai târziu a fost transferat la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Datorită regimului de exterminare, prin corvezi, foame şi frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnăvit foarte grav. Anunţat sanitarul închisorii, acesta sub pretextul că îl duce la infirmerie, l-a izolat într-o celulă mare, neîncălzită, unde, după două zile, pe 15 ianuarie 1955 a decedat, îngheţat. A fost îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor, fără a i se cunoaşte locul.

Episcopul Ioan Bălan s-a născut la Teiuş, la 11 februarie 1880. A studiat Teologia la eminarul Central din Budapesta. În 1903 a fost hirotonit preot. Şi-a continuat apoi studiile la Viena. A revenit la Blaj, iar în 1909 s-a mutat la Bucureşti, unde se cerea un confesor greco-catolic. În 1919 a revenit la Blaj, unde a fost numit Canonic Mitropolitan, iar în 1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene. În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca şi Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit. A fost arestat pe 28 octombrie 1948 și dus la mănăstirea ortodoxă de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani (februarie 1949) şi de acolo la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei (mai 1950). A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş (1955). În 1956 a fost transferat la Mănăstirea ortodoxă de Maici de la Ciorogârla (lângă Bucureşti), unde a rămas în izolare până la sfârşitul vieţii. Îmbolnăvindu-se grav, a încetat din viaţă într-un spital din Bucureşti, în ziua de 4 august 1959. A fost înmormântat în cimitirul Belu catolic.

Episcopul Alexandru Rusu s-a născut la 22 noiembrie 1884 în Şăulia de Câmpie. În 1903 a fost trimis la Budapesta pentru a studia Teologia. În 1910 a fost promovat doctor în Teologie. Pe 20 iulie 1910 a fost hirotonit preot. A fost numit profesor ajungând titular al catedrei de Teologie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din Blaj. În 1920 a fost numit Secretar Mitropolitan, iar în 1923 Canonic al Capitulului Mitropolitan. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea lui ca Episcop de Maramureş de către Mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie instalarea lui în Baia-Mare. În martie 1946 Sinodul Mitropolitan electoral l-a ales pe Episcopul Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscută de Sfântul Scaun dar nerecunoscută de guvernul de atunci. La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus pe rând la Dragoslavele, Mănăstirea Căldăruşani, apoi Sighetul Marmaţiei. Ulterior a fost mutat la Curtea de Argeş, apoi izolat la Mănăstirea Cocoş. În 1957 Tribunalul Militar l-a condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru instigare şi înaltă trădare, ajungând la Gherla. În primăvara anului 1963 s-a îmbolnăvit grav, la 9 mai acelaşi an trecând la cele veşnice. A fost înmormântat în Cimitirul deţinuţilor din Gherla, fără nici un oficiu religios.

Cardinalul Iuliu Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1885 în satul Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud. În 1904 îşi începe studiile teologice, fiind trimis la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu. Revine în Lugoj unde activează pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar şi secretar episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea găsindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Episcopul Iuliu Hossu citeşte Declaraţia Unirii pe Câmpia Blajului. În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944) şi în ceputul regimului comunist. La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardinal „in pectore”. Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”.

 

Surse

http://press.vatican.va/content/salastampa/it/bollettino/pubblico/2019/03/19/0225.html

www.bru.ro

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.