EDUCAŢIE/CULTURĂ

Să îl cunoaştem pe Ştefan Octavian Iosif

Ștefan Octavian Iosif. Un poet care a revenit în atenția românilor odată cu gafa comisiei de alcătuire a subiectelor de la Evaluare Națională, care i-a atribuit o poezie a lui Heine pe care el doar o tradusese.

Iosif a fost un mare cântăreț al satului românesc deși se născuse la oraș, în Brașov și studiase la Sibiu. Era germanofon, iar traducerile lui din literatura germană sunt cu adevărat remarcabile.

În rest, George Călinescu îl numește poet minor și melancolic. Melancolic era. Și romantic fără obiect.

Prietenia lui cu Dimitrie Anghel s-a sfârșit tragic. La un moment dat s-au îndrăgostit amândoi de aceeași femeie. Poeta Natalia Negru, pe care Iosif a debutat-o în revista Semănătorul, al cărei șef era.

La scurt timp o cere de nevastă și se căsătorește cu ea. Relația nu durează mult. Cei doi se ceartă și divorțează. Nu înainte de a face un copil, o fetiță pe nume Corina.

La doar o luna de la divorț, intervine bunul lui prieten Dimitrie Anghel, care o cucerește pe Natalia și se însoară cu ea. Nici acesta nu se bucură prea mult de căsnicie.

După doar trei ani, în 1914, într-o criză de gelozie, o împușcă pe Natalia după care își trage un glonț în piept. Dimitrie Anghel moare de septicemie, iar Natalia supraviețuiește și mai trăiește 50 de ani.

St. O. Iosif murise deja cu un an în urmă din cauza unei congestii. La doar 37 de ani.

După trei ani moare și Corina, fetița lui făcută cu Natalia. Și pe front mor și cei doi frați ai lui. Tragic destin!

1881 — Stefan Octavian este inscris la o scoala de fete, deoarece era mai aproape de casa. Timpul liber si-l petrece prin padurea de la Tampa, aproape de natura.

1885 — Este inscris la „Gimnaziul mare public roman”, a carui programa avea un pronuntat caracter umanistic. Insusirea buna a limbilor latina, franceza si maghiara avea sa priasca viitorului traducator.

1888 — St. O. Iosif publica o poezie despre Mihai Viteazul, in culegerea Povesti ardelenesti, editata de Ioan Pop-Reteganul.

1889 — Profesorul Stefan Iosif se muta cu familia la Sibiu.
In lipsa unei scoli romanesti care sa corespunda nivelului de instruire atins deja, este inscris in clasa a V-a a liceului maghiar.

1890 — St. O. Iosif compune versuri melancolice, schite, incepe o drama istorica, pe care n-o termina.

1891 — Impreuna cu colegii sai, infiinteaza o societate literara, la ale carei adunari sunt citite opere ale scriitorilor din tara, mai cu seama ale lui Mihai Eminescu.
Profesorul Stefan Iosif paraseste Sibiul si se transfera la Turnu-Magurele.
St. O. Iosif sau este inscris la liceul particular „Lumina” din Bucuresti.

1892 — Publica in „Revista scoalei” din Craiova o poezie originala, Izvorul.
Realizeaza o traducere inspirata a baladei Craiul fetelor de Goethe.
Se inscrie la liceul „Gheorghe Lazar”.
Colaboreaza cu versuri si proza la ziarul „Adevarul”.

1893 — Se inscrie in clasa a VI-a a liceului „Matei Basarab”.
Devine colaborator al revistei „Viata”, condusa de A. Vlahuta si A. Urechia, in care publica saptamanal poezii originale si traduceri.

1895 — St. O. Iosif isi ia bacalaureatul si se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, sectia de filozofie, dar nu urmeaza cursurile si nu se prezinta la examene.
Publica poezii si traduceri in „Viata” si in „Gazeta sateanului”.

1896 — Lucreaza copist la Ministerul Domeniilor, apoi secretar al lui I. L. Caragiale, fiind antrenat intr-o atmosfera literara deosebit de priitoare unui scriitor incepator.
Colaboreaza la revista „Epoca literara”, facand corectura si publicand poezii proprii si traduceri.
Publica prima sa carte de traduceri, Apostolul si alte poezii.

1897 — Poetul se afla la Iasi, colaboreaza la unul dintre ziarele timpului si, totodata, lucreaza pentru profesorul H. Tiktin.
Revenit la Bucuresti, publica o noua culegere de traduceri Poezii alese si primul sau volum de poezii originale, Versuri.

1898 — Poetul participa la infiintarea revistei „Floare-albastra”.

1900 — Aflat la Paris, St. O. Iosif intretine relatii stranse cu romanii aflati acolo. Scrie mult, expediind operele sale revistelor din tara „Convorbiri literare”, „Pagini literare”, „Curierul literar”.
Face cunostinta cu Dimitrie Anghel, citeste cronicile vechi si folclor romanesc; se consacra in intregime scrisului, poezii originale si traduceri din Heine.

1901 — Ii apare cartea Patriarhale.
Este redactor la revista „Samanatorul” si colaboreaza la fiecare numar.
Publica volumul Romante si cantece, traducere din Heine.

1902 — Ii apare volumul Poezii, decorat cu medalia „Bene Merenti”.
Dupa retragerea lui Vlahuta si Cosbuc de la conducerea „Samanatorului”, Iosif si Anghel sunt in fruntea acestei publicatii.
Incepe colaborarea St. O. Iosif — Dimitrie Anghel.

1903 — Se logodeste cu Natalia Negru.
Il invita pe Mihail Sadoveanu sa lucreze la revista „Samanatorul”.
Incepe iar Facultatea de Litere si Filosofie la Bucuresti. Nu termina nici de data asta.

1904 — St. O. Iosif se casatoreste cu Natalia Negru.

1905 — Ii apare poemul Din zile mari.
Se naste fiica sa, Corina, inspiratoarea minunatelor cantece de leagan ale scriitorului.

1906 — St. O. Iosif tipareste volumul de poezii originale Credinte si, in colaborare cu D. Anghel, culegerea de traduceri din H. Ibsen, Poezii.
Volumul Credinte primeste premiul Academiei Romane.

1907 — St. O. Iosif publica poezia Rugaciune, prima opera inspirata de rascoalele taranesti, apoi poemul dramatic Legenda funigeilor, scris de el in colaborare cu D. Anghel.
In „Samanatorul” apare prima poezie semnata A. Mirea, pseudonim comun al lui Iosif si Anghel. Urmeaza poemul lor Scrisoarea deschisa a unui melc.

1908 — Rascoalelor taranesti este consacrat poemul 1907, scris de asemenea de Iosif in tandem cu D. Anghel.
Apar volumele lui Iosif si Anghel, Cometa si Caleidoscopul lui A. Mirea.

1909 — St. O. Iosif si D. Anghel scriu poemul dramatic Carmen saeculare, care se reprezinta la Teatrul National din Bucuresti.
Apare volumul de poezii traduse Talmaciri.
Iosif e printre fondatorii „Societatii scriitorilor romani”, e membru in comitetul director si bibliotecar.
Impreuna cu Sadoveanu, Anghel si Ilarie Chendi editeaza si scrie revista „Cumpana”.

1910 — Vad lumina tiparului culegerea antologica Poezii (1893— 1908) si Caleidoscopul lui A. Mircea.
Se intetesc relatiile intime dintre D. Anghel si Natalia Negru. Drept consecinta, St. O. Iosif se desparte de Natalia Negru, luand sfarsit si colaborarea devenita intre timp fructuoasa Iosif—Anghel.

1911 — St.O.Iosif ia parte la sarbatorile ASTREI din Campia Libertatii de langa Blaj.

1912 — Scriitorul publica articolul Cum scrie Caragiale.
Pregateste pentru tipar volumul Cantece.
Desi bolnav, traduce Wilhelm Tell de Schiller, Visul unei nopti de vara, Romeo si Julietta de Shakespeare, Faust de Goethe.
La moartea lui I. L. Caragiale publica articolul O amintire.

1913 — Intreprinde o calatorie la Brasov.
La 21 iunie se interneaza la spitalul Coltea.
La 22 iunie se stinge din viata. Este inmormantat a doua zi la cimitirul Bellu.