EDUCAŢIE/CULTURĂ

Sângiorzul în tradiții, obiceiuri și legende

Sfântul Gheorghe, cunoscut în popor sub numele de Sângiorz, este sărbătorit, în fiecare an, pe 23 aprilie. La Sfântul Gheorghe începe vara pastorală (când se tocmesc păstorii și se pregătește constrituirea stânelor), ce ține până la Sfântul Dumitru.

Potrivit unei legende, Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Dioclețian, fiind conducător de oști în garda acestuia. Deoarece și-a mărturisit credința creștină în fața împăratului, care era păgân, acesta l-a osândit la moarte, fiindu-l tăiat capul în 23 aprilie.
Bătrânii spun că, de Sângiorz ard, în timpul nopții, comorile îngropate în pământ. Aceste comori sunt însă blestemate, iar cine sapă după ele ar putea pierde, cât de repede, pe cineva drag.

În trecut, cu peste 30 de nai în urmă, în ziua de Sângiorz feciorii urzicau fetele și le stropeau cu apă din fântână sau din râu.

Se mai spune că, în noaptea Sfântului Gheorghe, umblă strigoii, care fură laptele de la oi și vaci, și bagă spaima în oameni. De aceea, în unele regiuni din țară, femeile făceau semnul crucii cu usturoi la pragul casei și la țâțânele ferestrelor. De asemenea, se ungeau cu usturoi și țâțânele ușilor de la grajd pentru ca strigoii să nu ia laptele vacii.

Superstiția legată de strigoii care vin în noaptea de Sângiorz apare ca informație despre ținuturile bistrițene, chiar în debutul romanul ,,Dracula”, scris de Bram Stoker. Astfel, avocatul londonez Jonathan Harker, personajul principal al romanului, poposește, la recomandarea contelui Dracula, la Hotelul ,,Coroana de Aur” din Bistrița, unde face cunoștință cu legendele autohtone de la jupăneasa hotelului. Femeia se arată foarte speriată când află că avocatul va pleca în noaptea următoare spre castelul prietenului său, Dracula, din Pasul Bârgăului, cerându-i să renunțe, deoarece: ,,E Ajunul Sfântului Gheorghe. Nu știi că în noaptea asta, când bat clopotele de miezul nopții, duhurile rele pun stăpânire pe lume?” (Dracula, Cap I, pag. 2).