ECONOMIC

Săptămână neagră pentru economia românească. O agresiune fiscală fără precedent la adresa sectorului privat

Autor: Anca Dragu

La fix 29 de ani de la fuga lui Ceaușescu, Guvernul PSD aruncă în aer economia românească. Într-o singură zi, Guvernul a reușit să distrugă bruma de încredere clădită cu greu în 29 de ani de economie liberă, după o lungă și grea tranziție.

De ce a decis Guvernul noi taxe în regim de urgență?

Sunt două motive principale care au determinat introducerea de noi taxe:

  1. Statul nu mai are bani pentru 2019, dovadă că anul 2019 va începe fără un buget, în ciuda tuturor legilor și normelor de bună guvernanță;
  2. Baronii locali au nevoie de fonduri semnificative din care să se înfrupte și din care să arunce ciosvârte alegătorilor.

Asistăm la o agresiune fără precedent la adresa românilor, mascată prin justificări de tip Robin Hood – luăm de la bogați și le dăm săracilor. Nicidecum! Toate taxele introduse acum sunt amenzi aplicate exact celor mai săraci! Și nu sunt amenzi pentru că ai trecut strada pe roșu sau pentru că ai mers cu tramvaiul fără bilet, ci pentru că oamenii au avut încredere în cine nu trebuia.

Implicațiile acestor noi taxe:

Creșterea inflației și grăbirea instalării recesiunii în România, iar în cazul în care vreo bancă sau companie mare din sfera telecom sau energie își anunță retragerea de pe piața românească, lucrurile s-ar putea precipita.

Posibililtatea reducerii ratingului României, ceea ce va antrena un cost și mai mare al banilor pentru orice firmă sau persoană din România, inclusiv pentru statul român.

Distrugerea încrederii sectorului privat în onestitatea și bunele intenții ale statului și în perspectivele economiei românești. Legea prevede ca orice modificare a codului fiscal să aibă loc cu șase luni înainte de aplicarea noilor taxe și impozite, pentru a permite sectorului concurențial (privat sau de stat) să își adapteze afacerea la noile condiții, să poată lua decizii informate cu privire la investiții, locuri de muncă, salarii.

Plafonarea și chiar reducerea salariilor în energie, telecom, sectorul financiar. Multe companii au amânat majorarea salariului brut ca urmare a „revoluției fiscale” care a trecut contribuțiile de la angajator la angajat, dar au păstrat valoarea salariului net prin prime. Aceste prime vor dispărea în sectoarele bancar, energie și telecom.

– Reducerea investițiilor companiilor afectate. Firmele vor reanaliza oportunitatea și eficiența proiectelor de investiții și vor decide stoparea sau amânarea lor. Acest lucru va avea implicații negative asupra economiei, în general, asupra consumului, a locurilor de muncă, a investițiilor, asupra creșterii economice. O frână adusă creșterii economice înseamnă că statul va avea mai puțini bani la dispoziție, în ciuda taxelor mai mari, iar cheltuielile statului – pensii, salarii, investiții – vor trebui diminuate.

– Concedieri. Toate firmele care cad sub incidența acestei hemoragii legislative își vor reevalua costurile și le vor reduce drastic, inclusiv pe cele cu personalul. Locuri de muncă, prime, cadouri, pregătire profesională, toate vor suferi și, implicit, angajații acestor firme.

– Ștergerea României de pe harta investitorilor. Taxe pe activele bancare au mai fost introduse și în alte țări, Pilonul II a avut de suferit în unele țări, energia și telecomunicațiile suferă în câteva țări. Problema e că la noi au venit toate deodată, ca o declarație de război către toată lumea. Mai mult, față de aceste țări, România are puțin de oferit investitorilor, fie că sunt români sau străini: lipsa infrastructurii rutiere și feroviare, sisteme precare de sănătate și educație, mediu de afaceri neprietenos.

– Reducerea proiectelor sociale în care marile firme sunt implicate. Firmele din energie, telecom, sectorul bancar se implică în bunul mers al societății prin proiecte care vizează în mod direct școli, spitale, grădinițe, cămine de bătrâni etc. Banii alocați acestor proiecte se vor duce în taxele impuse de stat pentru finanțarea baronilor locali.

– Scăderea abruptă a bursei de valori. Bursa a căzut și va continua să scadă sau să se târască, producând pierderi, în special micilor investitori de pe bursă.

Desființarea de facto a Pilonului II de pensii

O situație specială este aceea a Pilonului II de pensii. De facto, acest sistem este naționalizat prin măsurile aprobate în 21 decembrie. Reducerea comisioanelor la fondurile de pensii private de la 2,5% la 1% va face aproape imposibilă funcționarea administratorilor fondurilor de pensii, care se vor vedea nevoiți să vândă sau să își reducă drastic activitatea. Efectele vor fi simțite peste minimum 15 ani, când cei care aveau maximum 35 de ani în 2007 și intrau explicit în această schemă de pensii vor deveni pensionari, cu o pensie ce va depinde exclusiv de pensia publică și de mofturile politicienilor.

Prin reducerea drastică a comisioanelor pe care administratorii le pot percepe și creșterea exponențială a cerințelor de capital (între 5% și 10%, în funcție de valoarea contribuțiilor), administratorii sunt forțați să iasă de pe piață. Dacă nu vor mai fi administratori, va prelua statul activele. Și, în acest fel, în locul banilor acumulați vor fi primite niște puncte (virtuale) de pensie, a căror valoare viitoare este extrem de incertă în condițiile evoluțiilor demografice.

Intenția autorităților de distrugere a Pilonului II este vizibilă prin faptul că cerințele de capital sunt diferite între Pilonul II și Pilonul III. Ambele piloane reprezintă pensii private, administrate de aproape aceiași administratori, dar cerințele de capital pentru Pilonul II sunt mult mai drastice.

Un alt fapt din care rezultă intenția autorităților de distrugere a Pilonului II rezultă din compararea nivelului de capital între industria de pensii Pilon II și industria bancară. Prin această ordonanță, cerintele noi de capital sunt între 5% și 10% din valoarea contribuțiilor. În industria bancară, indicatorul echivalent (stabilit prin Regulamentul 575/2013) se numește efectul de levier și este de minimum 3% (capital raportat la active). Prin urmare, cerințele de capital pentru fondurile de pensii sunt și de peste 3 ori mai mari decât pentru o instituție bancară.

Taxarea suplimentara a companiilor din domeniul energiei și plafoanarea prețurilor pentru consumatorul final vor avea efecte imediate de concedieri și reducerea investițiilor. Concret, extinderea sau modernizarea rețelelor de distribuție va fi amânată, cu efecte negative asupra noastră, a tuturor consumatorilor.

Justificarea acestor taxe prin impozitele modeste pe profit este una penibilă. Statul trebuie să fie capabil să identifice denaturarea profiturilor, dacă este cazul. În cadrul ANAF funcționează un departament de elită care se ocupă de controlul marilor contribuabili și care are suficiente resurse la dispoziție pentru a se asigura că marile firme respectă legile fiscale.

Taxa pe activele bancare 

Băncile și clienții lor vor plăti taxa pe inflația produsă de stat! Conform OUG recent adoptate (art. 86 – 1), instituțiile bancare sunt obligate la plata taxei pe active financiare, denumită în continuare taxa pe active, în situația în care media trimestrială ROBOR determinată potrivit Art. 87 alin. (2) depășește pragul de 2%, denumit în continuare prag de referință. ROBOR (Romanian Interbank Offer Rațe) reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile se împrumută între ele pe piața interbancară, în baza cererii și a ofertei de lichiditate (de bani). Atunci când există lichiditate în sistemul bancar (de exemplu, statul nu atrage multă lichiditate pentru a finanța deficitul), ROBOR este la un nivel redus (perioada 2015-2016). Alternativ, când statul are deficit bugetar mare și absoarbe banii sectorul bancar pentru finanțarea acestui deficit, ROBOR crește. Alți factorii naționali care determină o evoluție (în sus sau în jos) a ROBOR sunt inflația și stabilitatea macroeconomică a țării.

După adoptarea OUG, profitabilitatea băncilor s-ar putea înjumătăți din cauza unui fenomen dincolo de controlul lor, ceea ce va conduce la credite mai puține și cu costuri mai mari, ceea ce se va răsfrânge asupra tuturor românilor. Sistemul bancar din România avea cea mai scăzută pondere a creditelor neperformante de după criză (5,6% în septembrie 2018), după ani grei în care creditele neperformante au depășit 20% din totalul de credite, producând pierderi băncilor. Odată cu scăderea creditelor neperformante, relația dintre clienți și bănci s-a normalizat, iar profitul sistemului bancar contribuia la creșterea stabilității financiare a băncilor din România și la avansul creditării (6,8% în octombrie 2018), în special în ceea ce privește creditele în lei.

O altă presiune exercitată de plafonarea dobânzilor este menținerea sine die a dobânzilor scăzute la depozite. În condițiile în care rata dobânzii este mai mică decât inflația, românii vor pierde bani dacă îi investesc în depozite bancare. Cu un nivel al depozitelor bancare în scădere, nici creditarea nu are cum să crească, ceea ce va genera o cerc vicios, din care România și toți românii ar avea de pierdut.

Taxa va avea ca efect imediat încetinirea/stoparea creditării, ieșirea băncilor de pe anumite segmente de piață și chiar posibile ieșiri din România. Creditarea populației și a firmelor stimulează întreaga economie și conduce la crearea de locuri de muncă, deoarece prin credite se finanțează investiții și achiziții care altfel nu ar fi accesibile imediat (de exemplu, a cumpăra o casă/mașină, a începe o afacere, a face cumpărături de sărbători etc).

Noua taxă va conduce la reducerea independenței BNR. Va apărea o presiune pe BNR pentru a nu crește rata de dobândă de politică monetară. Ca urmare, politica monetară a BNR va fi mai puțin eficientă în combaterea ratei inflației. Astfel, vom avea inflație mai mare în viitor. Și, implicit, dobânzi mai mari. Dacă dobânzile sunt ținute artificial jos, vor fi create dezechilibre macroeconomice (în special inflație și depreciere a leului). Cel mai bun exemplu în acest sens este Turcia. Președintele Erdogan a pus presiune pe banca centrală pentru menținea la un nivel redus a ratelor de dobândă (pentru încurajarea creșterii economice prin consum). Consumul a generat deficit de cont curent, care atunci când nu a mai putut fi finanțat a condus la criza valutară. Rezultatul: pentru a opri deprecierea accelerată a lirei turcești, banca centrală a Turciei ține dobânda de politică monetară la 24% (în condițiile unei inflații de 22%).

În condițiile unui cont de capital liberalizat, nu pot fi fixate atât ratele de dobândă, cât și cursul valutar. Prin urmare, în cazul în care dobânzile sunt ținute artificial la un nivel redus, va fi presiune pe deprecierea leului (care va genera inflație).

Dacă taxa se aplică și titlurilor de stat, având în vedere că principalii deținători de titluri de stat sunt băncile, yield-ul titlurilor de stat va trebui să crească cu valoarea taxei. Mai mult, nu va mai avea sens deținerea de titluri de stat cu scadențe scurte (având în vedere că acestea au cele mai mici yield-uri).

Taxa va conduce, probabil, la comisioane bancare mai mari pentru clienți, deoarece băncile trebuie să obțină venituri din alte surse decât din creditele acordate.

Plafonarea prețurilor la energie, taxa pe cifra de afaceri în energie și telecom

Plafonarea prețurilor va conduce la decapitalizarea companiilor din această industrie și reducerea profiturilor/intrarea pe pierderi a acestor companii. Acest lucru, combinat cu taxarea pe cifra de afaceri, poate conduce la ieșirea de pe piață a acestor companii. Cu siguranță, investițiile și locurile de muncă a mii de oameni sunt puse în pericol. Cum unele dintre aceste companii sunt cotate pe BVB, valoarea lor de piață se va reduce drastic.

În cazul în care va fi o diferențiere între consumatorii gospodarii vs. companii în ceea ce privește plafonarea prețurilor, se va majora prețul electricității pentru companii, iar cum energia contribuie practic în realizarea oricărui produs/serviciu, va conduce la inflație.

În cazul companiilor telecom, cum va fi aplicată o taxa pe cifră de afaceri, aceasta va conduce la creșterea prețului serviciilor furnizate de aceste companii, deci la inflație și la scăderea puterii de cumpărare a oamenilor. Mai mult, pentru companiile telecom,  cele 2 miliarde de euro solicitate doar pentru prelungirea licențelor 3G vor crește costurile companiilor din industria de resort și, implicit, prețurile serviciilor de telefonie și internet.

Despre căderea bursei de valori

Motivul pentru care un investitor cumpără acțiuni este obținerea de venituri, venituri care pot veni doar din profitul companiilor. Dispare venitul adus de companie, deținerea acțiunii nu se mai justifică economic. Valoarea acțiunii unei companii este dată de valoarea profiturilor viitoare ale acelei companii. Dacă, de exemplu, profitul se înjumătățește, se va înjumătăți și prețul acțiunii pe bursă.

Mai mult, în cazul în care, cel mai probabil, fondurile de pensii, care sunt investitorul instituțional nr.1 pe BVB, având aproape 20% din free float și între 10%-15% din volumul tranzacțiilor) nu vor mai achiziționa acțiuni, prin măsurile impuse de ordonanță, cererea de acțiuni va scădea, cu impact pe scăderea prețului acțiunilor.

Cei doi factori combinați, la care se adaugă și aversiunea externă la risc, reprezintă rețeta dezastrului.

Anca Dragu este doctor în economie, fost ministru al Finaţelor în Guvernul condus de Dacian Cioloş. A ocupat funcţia de economist la Banca Naţională a României, în cadrul Comisiei Europene şi pentru Fondul Monetar Internaţional.

Vremea in lume

Berlin Berlin Germany
Predominant însorit
Predominant însorit
6°C
Vânt: 11 km/h V