ACTUALITATE, DIN TRANSILVANIA, LIFESTYLE, EDUCAŢIE/CULTURĂ

Satu Mare. Peste 430 de oameni de cultură din ţară, arhitecţi şi artişti cer oprirea lucrărilor din Centru Civic

S.O.S. PATRIMONIU ! S.O.S. CENTRUL CIVIC din SATU MARE !

UN PICON ŞI UN EXCAVATOR DISTRUG O LUCRARE DE MARE ANVERGURĂ ŞI IMPACT !

Scrisoare deschisă către toate  autorităţile competente din domeniul culturii, arhitecturii, restaurării şi conservării, precum şi cele administrative de resort, atât din România cât şi din Uniunea Europeană.

 Statutul Centrului Nou Satu Mare este încă neclarificat, dar dacă nu va fi  declarat bun de patrimoniu, se va distruge unicul complex brutalist al României…..unicul complex brutalist de acest nivel din sud-estul Europei. Brutalismul nu e un stil comunist, aşa cum se vehiculează în anumite cercuri, brutalismul este de sorginte capitalistă. Brutalismul nu e nici preferatul stil al lui Ceauşescu, el a preferat eclectismul monumental. Acest complex face parte din istoria arhitecturii românesti, pot afirma că este, chiar dacă – încă – este nedeclarat, un patrimoniu UNESCO.

Am văzut cu adâncă mâhnire felul în care se “modernizează”  pavimentul  Centrului Nou în Satu Mare. Cum se rade tot, se  demolează alveolele, fântana,  treptele de lângă gradenele care duc înspre dig au dispărut. În acest fel, următorii paşi vor fi atacarea prin modernizare a clădirilor.

Motivaţiile pro modernizare, în acest fel, nu le cunoaştem,  cunoaştem de pe linkul firmei angajate,  doar o sugestie de aspect final al intervenţiei.  O sugestie  executată pe calculator, în care tema pavimentului este precum o vibraţie atonală, gălăgioasă, necontrolată de pete,  asemenea hârtiilor aruncate întâmplător pe jos. Pista de biciclete devine elementul principal al compoziţiei, precum o şosea de importanţă apoteotică a pieţei pietonale. În desenele 3D, spaţiul construit, cel real, este anihilat total prin transformarea lui intr-un ansamblu cubist banal aproape irecognoscibil , care desigur, în acest fel, se consideră că se integrează noii concepţii. Cred că lucrurile trebuiau să stea exact pe dos, existentului actual să i se subordoneze proiectul propus.

Ştim că în loc piatră cubică, marmură albă şi dale de beton ornamentat  se aşează plăci simple de beton care nu vor rezista prea mult (vezi esplanada Casei Culturii Suceava). Fântana cu un brat tăiat – simbolul ascuns  al luptei pentru libertate (crucea întreagă nu a fost acceptată de mai marii momentului comunist), acum este înlocuită cu o arteziană banală, fără personalitate, fără semnificaţie. Poate un timp va funcţiona, va cânta şi va lumina precum bradul de crăciun, dar întreţinerea ei în spaţiu deschis, neprotejat, va necesita un efort financiar substanţial, defecţiunile vor apărea curând după inaugurare.  Atât cât se poate citi din prezentare, spaţiul  pieţei devine fragmentat aleatoriu, fără locuri clare de adunări publice pentru evenimente culturale, sociale.

Pentru că nu s-a realizat nici o consultare publică reală, pentru că panourile de pe şantier nu anunţă schimbarea la faţă atât de radicală a pieţii, după cum aflăm că Uniunea Arhitecţilor , de asemenea, nu a fost consultată într-o chestiune de importanţă atât de mare, considerăm ca această consultare ar trebui să se desfăşoare, întru clarificarea situaţiei. Lucrările ar trebui oprite până la finalizarea concluziilor.

Cerem renovarea reala a pieţei, readucerea lui la gândirea unitar stilistică dintru început, măcar atât cat e posibil a se mai face.

Cerem restaurarea fântânii cu un braţ, simbol al luptei pentru libertate, simbol tipic ascuns, specific acelei perioade.

Cerem demararea acţiunii, cât de urgent posibil, de includere al întregului complex în patrimoniul naţional, categoria A.

Eram fericiţi şi liniştiţi că cei din Satu Mare, conducătorii şi simplii cetăţeni, ştiu să conserve şi să aprecieze îndeajuns această moştenire, recunosc  valoarea lui chiar trecând peste anumite prejudecăţi sau lipsă de înţelegere, credeam că multiculturalismul zonei se va ridica peste interesele strict subiective şi nu repetă  greşelile care s-au făcut  la Suceava, la Casa Culturii.

Vă rugăm să vă reconsideraţi alegerea, să faceţi o consultare publică reală, să interveniţi  către autorii proiectului, pentru reconsiderarea proiectului întru protejarea Agorei, aşa cum a fost bine gândită şi construită de arhitectul Nicolae Porumbescu şi colectivul special şi premiat, de asemenea, de Uniunea Arhitecţilor din România în 1985.

Cu permisiunea dumneavoastră, parafrazez din Barbu Ştefănescu Delavrancea –  Valorile materiale şi spirituale clădite cu har, trudă şi pricepere, n-au fost ale strămoşilor noştri, nu sunt ale mele şi nu sunt ale voastre, ci ale urmaşilor noştri şi a urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor!

Suntem o parte din membrii activi ai grupului de discuţii pe facebook ” În memoria arhitecţilor Nicolae şi Maria Porumbescu.”

c.arhitect. scenograf  Szantai Eva

Va mulţumesc  pentru inţelegere si ajutor !

În luna lui Făurar, suntem toţi Făurari – spre binele locului şi spre DREPTUL LA ARHITECTURĂ !