Wilhelm Danca valea întunecată de coronavirus
OPINII

Semănând cuvinte bune zidim relații și oameni buni

Se recomandă să fim atenți la modul în care comunicăm cu cei din familie, școală, biserică sau, în general, cu cei din jurul nostru. Doar în cazul lui Isus comunicarea este iubire sută la sută. Cuvântul său zidește relații sănătoase, autentice, durabile aici și dincolo. Comunicările oamenilor sunt atinse de păcat și, pe cale de consecință, sunt defectuoase. Știm toți despre ce este vorba: comunicări încărcate de violență, mânie, superficialitate, banalitate, interes meschin, indiferență etc. Ele trebuie purificate. Nu ajunge la inima aproapelui decât prin cuvinte bune. Din evanghelia duminicii (Mt 13, 1-23), unde este vorba despre parabola semănătorului, am aflat că ascultarea și primirea Cuvântului divin curăță cuvintele noastre încărcate de „spini, piatră, praf”, adică de egoism, prejudecăți, prefăcătorie.

Am arătat, printre altele, în cadrul omiliei că există trei niveluri unde trebuie să curățim cuvintele pe care le semănăm în ceilalți. Primul este legat de tendința actuală de a „sentimentaliza” limbajul. Se folosesc multe diminutive în vorbirea curentă: bisericuță, slujbuliță, mâncărică, băuturică, măsuță, mașinică etc. Într-un anumit fel se manifestă prin această tendință frica de a numi lucrurile. Se dorește protejarea aproapelui de cuvintele tari, mari, pentru că s-ar putea să doară. De aceea se folosește diminutivul ca un fel de tampon existențial. Desigur, această cale de exprimare nu este sănătoasă. Introduce o percepție falsă a realității.

Al doilea nivel este legat de cuvintele rostite doar pentru că ele satisfac așteptările celorlalți – părinți, educatori, patroni etc. În spatele lor se află multă frică. Este vorba de frica de a nu decepționa așteptările celor mari. Și acest drum este greșit. Cuvintele rostite pe această cale nu sunt cuvinte bune, nu zidesc, nu construiesc relații sănătoase nici cu Dumnezeu, nici cu aproapele. Al treilea nivel vizează spiritul de competiție, benefică sau malefică, care se regăsește și în societatea noastră. De data aceasta cuvintele sunt rostite pentru a câștiga primul loc, în clasă, în societate, în lume etc. Nu sunt cuvinte bune, oneste, ci cuvinte ciuntite, umbrite de dorința de câștig.